de Adriana Stoicescu, judecător
Pe frigul ăsta mă macină dileme existențiale……
Ce-o fi în sufletul lui Coco Chanel?
Sau al lui Balzac?
Mai au ei chef de o cafea în Place Pigalle din Rai?
De Gaulle ce-o zice?
Țara care ne-a dat șarmul și eleganța, chic-ul și bunul gust suprem, se pregătește să își prezinte prima și cea mai importantă lenjerie în fața unui juriu format din cowboy plini de praf, mirosind a bălegar, lipsiți de maniere și grosolani, doar pentru a arăta lumii că în Champs Elysses se prepară gogoși, nu baghete…
Păi nu eram noi cu incluziune?
Nu eram deschiși la minte?
Părinte 1 și părinte 2?
Ce importanță are dacă doamna nu e doamnă?
Dacă domnul e domn fără doamnă, dar cu domn?
Sau dacă domnul e doamnă?
Nu trăim în cea mai bună lume posibilă, în care au căzut granițele, avem genul fluid și curcubeul ne unește?
Când doi oameni se “ iubește” nimic nu mai contează, se știe, se cunoaște de la Nistru până la Sena.
Din această dilemă, zău, nu pot ieși.
