de Adriana Stoicescu, judecător
Nu vreți voi să închidem școala de tot?
Îl lăsăm pe Ghiță birtașul să îi învețe pe copii să socotească.
Zoițica, ospătărița, îi va învăța alfabetul, cât să scrie o comandă.
De doctori nu avem nevoie, că ne tratăm cu toții cu bicarbonat de sodiu și rostopască.
De stomatolog nu poate fi vorba, oricum nu ne spălăm pe dinți, așa că vor cădea de la sine.
Dascălii, dă-i încolo.
Ce nevoie să ai de un prăpădit care cară după el o geantă jerpelită, plină de cărți?
Măcar așa, dacă închidem școlile, nu mai cade niciun un prunc în latrină.
Nu mai consumăm curent și gaz, o fi mulțumită Coana Ioropa de noi.
Totuși, zic să păstrăm o școală doctorală.
Lângă Fratelli sau Bamboo, poate vor fetele cochetele și cefele late să pună de o mică diplomă, pe care să o coloreze frumos și să o înrămeze.
Nu cred că există în lumea asta ură mai mare față de carte și educație, față de dascăli și rolul lor, ca pe meleagurile mioritice, în unele sfere…
Nu cred că mai există în lumea asta o țară în care ideea de cultură să provoace o atât de mare aversiune.
Peste zece ani, un prezentator TV țâfnos va anunța că 10% din populația țării este ÎNCĂ alfabetizată, astfel încât sunt necesare măsuri urgente ca această stare să înceteze.
Cei ce citesc vor fi decretați dușmani ai poporului, piedici în calea luminoasă a progresismului elitist.
Și uite așa, în câțiva ani, vom putea scoate indicatorul de la intrarea în țară, precum își doresc, cu ardoare, unii.
Să nu mai scrie ”România”, ci ”Anexă a continentului. Sursă de spălători competenți de vase/podele.”
