de Adriana Stoicescu, judecător
România, Mineriada cea fără de sfârşit.
La început au venit, cu furci, cu topoare, cei cu origini sănătoase, care aveau ca misiune exterminarea chiaburilor.
Ţara trebuia curăţată de intelectuali şi boieri.
Ăia de aveau ceva avere, multe cărţi pe acasă, ba chiar şi angajaţi.
Făcuseră şcoală pe bune, ştiau a vorbi franţuzeşte şi erau erudiţi şi eleganţi.
Au venit, din grote şi fundul pământului, comuniştii şi analfabeţii şi au decretat că burghezii trebuie să înfunde puşcăriile, să taie stuful în Deltă şi să ne facă un canal.
Şi aşa am rămas fără boierii ăia adevăraţi, domni născuţi, nu făcuţi.
Apoi ne-am trezit cu comuniştii ce nu ştiau a vorbi, academicieni cu 4 clase, dar cu carnet de partid şi nesimţire cât cuprinde, că ne conduc.
Ne-au transformat în animale de povară, condamnaţi la frică şi frig, lipsiţi de cele mai elementare drepturi.
Şi toţi au tăcut.
A venit, decenii mai târziu, vremea minerilor, hotărâţi să cureţe capitala de urmele oamenilor buni.
Porniţi să extermine bărboşii şi ochelariştii, fetele în rochii, moşii şi babele subersive ce păreau a avea bibliotecă acasă.
Toţi cei care aveau feţe de posesori de carte, cei care păreau a avea ceva şcoală şi sigur duşmăneau clasa muncitoare şi poporul.
Aplaudaţi cu entuziasm, ne-au arătat că lipsa de educaţie şi incultura sunt pe cai mari, având toate şansele să devină politică de stat.
Şi toţi au tăcut.
Ne-am prefăcut apoi, cu ceva succes, că putem deveni o naţie ce respectă valorile adevărate, munca cinstită şi cartea.
Am reuşit să prostim istoria şi lumea, să mistificăm realitatea, îmbrăcaţi în blugi şi tânjind după banane şi excursii prin Paris.
Dar, sângele apă nu se face.
În spatele costumelor elegante, a cursurilor scurte făcute pe afară, a cuvintelor englezite şi a aparenţei de sclipici intelectual, se pare că, totuşi, ne place mai mult ideea de mineriadă permanentă, de luptă cu elementele duşmănoase.
După ce decenii la rând ne-am bătut joc de uniformă, transformând poliţistul în ciuca bătăii, mojicul având orgasm intelectual când nişte clovni luau în derâdere orice urmă de autoritate a statului, ce pare că îşi trăieşte azi ultimele clipe, a venit, în sfârşit, rândul robei de magistrat.
În spatele dejecţiilor şi mizeriilor aruncate la grămadă peste nişte oameni care îşi sacrifică viaţa pentru nişte dosare şi adevăr, zac nu doar oamenii fără carte, lipsiţi complet de respect pentru o muncă, nu-i aşa, complet inutilă, cât, mai ales, pseudointelectualii de mucava, care îşi doresc să ne transforme în biete unelte pe care să le folosească doar în scopurile lor personale, mârşave şi mici.
Miza, dragii moşului, nu o reprezintă nici pensiile, nici vârsta de pensionare, nici aşa numitele “privilegii” ale unor oameni care azi sunt scoşi în faţa mulţimii însetate de sânge.
Ci instigarea voastră, transformarea puterii judecătoreşti în duşmanul public numărul 1 şi anularea statului de drept.
Miza este distrugerea României care, iată, devine pe faţă raiul infractorilor.
Dar, preocupaţi să ne blestemaţi, nu prea aveţi timp să vă daţi seama că, în curând, nu va mai fi cine să vă apere.
Şi, când o veţi face, va fi mult prea târziu.
Pentru că cei ce azi vă trimit peste noi cu furci şi topoare, vă vor pune jugul şi vă vor transforma în simple marionete ale unui regim decis să arunce la goapa de gunoi a istoriei poporul român.
