de Adriana Stoicescu, judecător
”Noi muncim, noi nu gândim”
Nu cred că există pe planeta asta un popor care să fie atât de urât de conducătorii lui.
Cocoțați în jilțurile unei puteri absolut toxice și acaparatoare, clasa politică autohtonă, cu micile și, din păcate, inutilele excepții, ne arată că ne poate surprinde non stop.
Inepuizabilă și mereu oferind senzații tari…
Societatea românească a ajuns în punctul în care se dezintegrează, ca ultim pas înaintea dispariției poporului român, anihilat de proprii lui conducători.
Căci doar niște oameni care urăsc visceral, cu toată ființa lor, propria națiune, aceeași care le-a dat pâinea și cuțitul și le-a încredințat viitorul, pot să pună la cale un plan atât de diabolic, menit să transforme un popor întreg în carne de tun.
Nu e vorba despre dascăli sau doctori, despre judecători sau orice altă categorie de oameni cu școală.
E vorba, pur și simplu, de distrugerea fibrei naționale prin transformarea nației într-o turmă imbecilizată de incultură și lipsa educației.
O turmă care înghite medicamente, se îndoapă cu mâncare ce otrăvește, o turmă manipulată și manipulabilă, care ascultă minciuni pe bandă rulantă.
Poporul ăsta este pierdut nu pentru că a fost călcat toată istoria lui de străini ci pentru că ai lui, propriile sale progenituri, au făcut și fac tot posibilul să îl radă de pe suprafața pământului.
Știu, un fior de plăcere a străfulgerat nația, la auzul tăierii salariilor dascălilor inutili și ale juzilor corupți și îmbuibați și ale medicilor criminali.
Capra vecinului trebuie să moară în chinuri ca românul să fie cu adevărat fericit.
Dacă instinctul lui de conservare îi spune doar să nu ardă prea tare micii, elementarul sentiment de protecție al propriilor progenituri ar trebui să fie cât de cât viabil.
Pentru că, dragii moșului, copiii și nepoții voștri vor fi slugile copiilor de politicieni și ai hoților îmbogățiți care azi vă conduc.
Și vă distrug.
Nu salariile noastre sunt problema și nici eliminarea noastră nu e soluția.
Ci doar trebuie să înțelegeți că un popor nu poate supraviețui fără educație.
Că nu poți trăi dacă ești putred de atâtea boli.
Că un popor nu poate fi liber fără justiție independentă.
Sunteți victimele unui sistem pervers, vechi și bine înșurubat, care acum nici măcar nu mai are nevoie de securitate și închisori, căci, prin îngustimea și ura voastră faceți voi singuri toată treaba.
Ca niște bieți șoareci de laborator, generații întregi au trăit și retrăiesc același scenariu, în care fiii de securiști vin în locul părinților lor, transformând România în paradisul hoților, al mincinoșilor, al profitorilor, perpetuând la nesfârșit o Miorița adaptată vremilor moderne, în care toți ne văităm, până la o nouă zi liberă în calendar, când dăm iama pe DN1 ca să ne bucurăm de încă o tură de mici și manele.
Până la urmă nu sunt doar ei vinovați.
Ei doar au învățat că noi, în lipsa unei educații elementare, suntem victimele perfecte și de asta vor face tot ce le stă în putință să ne dea pâine și circ, dușmani imaginari cu care bizonii luptă pe net, între doi mici și trei lăzi de bere, când o fi mai rău așa să ne fie.
Incapacitatea noastră atavică de a înțelege că omul nu poate trăi doar cu gândul la cum să își umple burdihanul și că viața înseamnă sau ar trebui să însemne altceva le dă elan și spațiu de manevră.
Până când, obezi și retarzi, vom fi încolonați și trimiși să reconstruim niște utopii, fără să avem unde să ne întoarcem, căci la intrarea în ce va mai rămâne din România va scrie ”Lăsați orice speranță, voi, ce intrați aici….”
