de Adriana Stoicescu judecător
Parlamentul trebuie somat ca, de îndată, să adopte legea anti citit.
Legea anti carte.
Librăriile şi bibliotecile trebuie demolate, muzeele transformate în birturi, iar Ateneul în club de manele.
“Cartea dăunează grav sănătăţii”, noul promo care ar trebui să fie difuzat 24 de ore pe toate televiziunile.
Aşa nu se mai poate.
Generaţii de copii să trăiască sub teroarea cărţilor?
Când noi suntem moderni şi adaptaţi, ce nevoie avem de nişte hârtii scrise care, în mod sigur, poluează draga noastră planetă.
Noi avem IA care ne spune cu ce trebuie să asortăm tocăniţa de lăcuste, nu ne trebuie carte de bucate.
Noi suntem liberi să ne alegem calea, noi suntem adevăr şi lumină în mica şi, din fericire, aproape dispăruta lumea medievală a moşilor şi babelor care au crescut citind.
Cărţile ne pot insufla ideea absolut tembelă că nu e bine şi sănătos să fii obez, că există şi alte plăceri decât petrecerile cu spumă şi roaba cu şampanie din fiecare vară.
Cărţile ne pot învăţa, Doamne fereşte, să gândim cu propriul creier şi să ignorăm narativul oficial, care ştie atât de bine ce ni se potriveşte.
Cărţile ne pot readuce în epoca de piatră a omenirii când existau femei şi bărbaţi, iar familia era formată din mama, tata şi copchilul.
Gata cu aberaţiile!
E momentul să rămână pe piaţă doar cărţile colorate curcubeu, care le explică pruncilor de 5 ani cum să îşi “cunoască” trupşoarele, pentru a fi pregătiţi pentru next level….
Cărţile care să îi explice Mariei că poate deveni oricând îşi doreşte ea Ioan, altfel părinţii ei pot face puşcărie.
Cărţile care ne vor învăţa încet şi cu răbdare că sexul la 10 ani nu ar fi chiar o problemă.
Codul penal nou va trebui să dezincrimineze pornografia infantilă şi traficul de minori, căci nu sunt decât nişte obiceiuri pe care depăşiţii de vremuri nu le înţeleg.
Opriţi spălarea creierelor cu cărţi şi ideile lor subversive!
Cultura dăunează grav sănătăţii, planeta e pusă în pericol de cei care citesc!
Cam asta va urma dacă toţi tăcem şi privim neputincioşi şi fără reacţie spre mica gaşcă planetară ce ne duce, rapid şi sigur spre marele final.
Dar, poate aşa trebuie să se întâmple.
Poate e nevoie să ajungem în ultimul cerc al iadului, să nu rămână piatră pe piatră, ultimul om să se stingă înconjurat de roboţi din ce în ce mai stricaţi şi, când totul va fi cuprins de linişte, Şeful să decidă că o poate lua de la început….