de Adriana Stoicescu, judecător
Un vânt de “libertate și democrație” bate în Europa, odată cu anunțul intenției Franței de a consfinți constituțional dreptul la avort.
Desigur, este dincolo de orice dubiu că orice femeie are dreptul să decidă cu privire la corpul ei.
Dar, conferirea atributului de constituționalitate acestui drept este un măr otrăvit al noii lumi, care pregătește calea.
Dreptul la căsătorie al persoanelor heterosexuale va deveni excepție și va necesita derogări speciale.
Dreptul de a avea copii în familia anacronică bărbat plus femeie va fi condiționat de avize și autorizații, supus unor analize aprofundate și dublat de multiple obligații.
Vor fi supuși unor teste serioase pentru a se stabili dacă pot aduce plus valoare societății inteligente sau dacă, nu cumva, căsătoria lor aduce atingere lumii noi și drepturilor acesteia.
Dreptul la sinucidere asistată va deveni simplu drept la sinucidere, fără nicio restricție, bazat pe principiile ”și așa suntem prea mulți” și ”e viața mea, fac ce vreau cu ea”.
Toate pentru a face loc liber noului drept constituțional fundamental: acela de a-L scoate pe Dumnezeu din ecuația noii lumi.
Constituția modernă se va baza pe un singur principiu și anume Dumnezeu nu există.
Orice manifestare în sens contrar va deveni infracțiune și va fi pedepsită cu carceră.
Pentru că unicul inamic al lumii noi este Creatorul lumii.
Singurul care le poate face ferfeniță aberațiile, care îi poate scoate din istorie cu o simplă privire.
Și de aceea trebuie eliminat, înainte de a distruge El lumea asta abominabilă, care se întinde ca o boală sistemică, provocând daune iremediabile unei omeniri în derivă.
Problema societății moderne este transformarea unor deviații, de orice fel, în regulă, conferirea statului de normalitate, în strigăte și aplauze, băgând pumnul în gura celor care nu cred în noua religie, cea a promiscuității, concomitent cu aruncarea în derizoriu a ceea ce Biblia ne spune că e normalul.
De aceea Biblia și implicit credința sunt marii dușmani ai ”normalității” întoarse cu susul în jos, normalitatea unor oameni care și-au pierdut demult busola și simțul măsurii.
Dreptul oamenilor de a nu fi conduși de descreierați, pe ăsta nu v-ați gândit să îl înscrieți în Constituție?
Dreptul oamenilor de a trăi în decență.
Dreptul copiilor la o educație curată, fără expunere la porongrafie de la grădiniță.
Dreptul la frumos și firesc.
Pe astea de ce nu le vrem?
În curând, bisericile vor deveni tribunale în care Unicul Acuzat nu va avea nici măcar dreptul la un avocat.
I se vor aduce învinuiri extreme, cum ar fi aceea că se face vinovat de iubirea fără de sfârșit a omului.
Va fi condamnat în regim de urgență și trimis undeva, departe, de unde nicio veste să nu mai poată veni.
Dar, nu vă amăgiți, dragi acuzatori.
A înviat din mijlocul piroanelor, din sânge și lovituri de bici, din oțet și fiere.
A înviat din ură.
Va învia și din mijlocul înjurăturilor voastre.
Și va veni când vă așteptați mai puțin.
Dar va veni…
