De Adriana Stoicescu, judecător Tribunalul Timiș
O mana de imberbi, carora nu le creste barba si care nu se hotarasc daca sa poarte sau nu sutien, a pus mana pe planeta.
In numele unei libertati prost intelese suntem chemati sa intepenim in pozitie de drepti in fata unor specimene care, daca traiau in preistorie, ar fi fost micul dejun al unui animal mai pricajit.
Barbatii adevarati, avandu-i in preajma, i-ar trimite dupa tigari, daca ar sti ca se pot descurca in trafic.
Femeile, privindu-i, isi redescopera instinctul matern. Altceva, bietii de ei, nu pot sa trezeasca…
Oameni mici si frustrati, intepeniti in traumele copilariei in care, probabil, s-au simtit neiubiti, vor sa legifereze frustrarea lor. Sa ne faca sa ne simtim vinovati pentru neimplinirile lor. Apoi sa intoarca lumea cu susul in jos. Pentru ca vor si pot.
Se pretind torturati si marginalizati si ne cer sa facem doi pasi in spate. Sa ne fie rusine ca ne simtim si ne numim femei si barbati, sa ne ascundem in grote si, atunci cand iesim, sa ingenunchiem cuviincios, in fata oricui, dar nu in fata Lui.
In numele unei imbecilitati numita corectitudine politica ii lasam sa dea foc planetei.
Si, mai ales, ii lasam sa Ii dea foc Lui Dumnezeu.
De parca toata nebunia planetara nu ar fi de ajuns, mana lunga a corectitudinii politice a invadat Timisoara. A murdarit-o, distrugandu-i spiritul.
Oameni care nu au nici cea mai mica idee despre ce inseamna Timisoara vor sa ne inregimenteze in nebunia lor.
De ani de zile avem Festivalul Inimilor. Aveam zilele in care Timisoara devenea o uriasa gradina.
Aveam micile noastre bucurii ale unui oras pe care NU IL MERITATI!
Azi avem o imensa disperare.
Parcurile sunt distruse. Florile au disparut. Timisoara e plina de gunoaie si e in paragina.
Maine veti acoperi Catedrala cu o imensa panza neagra, ca sa nu va mai deranjeze marsurile.
Domul il veti transforma in birt.
Si cand veti termina de transformat planeta dupa chipul vostru, ingropand Chipul Lui, cand noi, penibilii, vom disparea, ce credeti ca se va intampla?
Veti fi fericiti? Cu cine veti mai lupta?
Cand veti distruge orice urma de normalitate veti gasi, de fapt, ceea ce nu vreti sa vedeti acum.
Marele gol care va mana inainte.
Poate in urmatorii ani ne veti urca in spatele autobuzului si tramvaiului.
Ne veti pune semne distinctive pe haine.
Ne veti trimite in lagare sa ne reeducati si sa acceptam cele 124 de genuri ale voastre.
Mi-e mila de nefericirea voastra, a celor care credeti ca a fi barbat sau femeie e rusinos.
Va inteleg frica de normalitate si frica de moarte.
Dar, intr-o zi, tot veti muri.
Si promit sa va astept Dincolo si sa va intreb:
A meritat?