de Adriana Stoicescu, judecător
După 20 de ani în magistratură mă lasă complet rece atacurile în rafală ale politicienilor.
Dar complet.
După ei ar trebui să fim toţi duşi la extinderea Canalului Dunăre-Marea Neagră, desigur cei care nu stăm în poziţia ghiocel.
Incapabili, unii dintre ei, să scrie “Ana are mere” după dictare, fac legi din ce în ce mai proaste dar emit judecăţi de valoare care au, cel puţin asupra mea, asupra mea efectul unor înţepături de ţânţar.
Însă au căpătat un prost obicei, perpetuat fără să se întrebe cineva cui foloseşte.
Acela de a scoate castanele coapte din foc cu mâinile judecătorilor.
Eu m-am plictisit.
Opinia mea despre pensii e cunoscută, asumată: să nu depăşească 80% din ultimul salariu (ăla neumflat de detaşări sau funcţii pe ultima sută de metri) şi vârsta măcar de 55 de ani, cu corelativul intrării în profesie după 30 de ani.
Modificările legislative privind vârsta trebuie să respecte nişte elementare principii de drept, aşa încât să se realizeze etapizat, altfel veţi avea coridoarele instanţelor pline de căruţuri cu rotile, ocupate de feţe senine şi ochi miraţi, personaje împăcate care se cred Ştefan cel Mare şi care se vor întreba ce caută pe aici…..
Pe de altă parte, nebunia şi isteria iscate de proasta înţelegere a noţiunii de independenţă a judecătorilor, venite la pachet cu infinite şi sterile discuţii şi, cu mici excepţii, cu totul pe lângă subiect, mi-au dat peste cap “feng shuiul”.
Independenţa judecătorului se poate asigura printr-o singură obligaţie, aceea de a respecta legea, deşi, poate, convingerea judecătorului e alta.
Asta nu îl îndreptăţeşte, niciodată şi sub nicio formă, să facă ghiveci din legi şi norme, asezonată cu nişte Constituţie tocată mărunt, precum pătrunjelul, doar că aşa e convingerea lui “intimă”.
Suntem independenţi în soluţii, dar asta nu înseamnă că ne putem băga cu nonşalanţă picioarele în tot ce am învăţat şi să dăm la o parte toate principiile de drept.
Aşa cum vă tot ameninţ, mă voi întoarce de pe lumea cealaltă şi tot asta voi striga:
Judecătorul nu poate face politică.
Nu poate restabili ordinea în societate încălcând principii de drept.
Nu poate face dintr-o hotărâre judecătorească un manifest politic, istoric, psihologic, gastronomic sau de care vreţi voi.
Nu îşi poate exhiba opţiunile politice şi nu poate da de pământ nici măcar cu un alt judecător darămite cu o instanţă, fie ea de judecată sau constituţională.
Pentru că NU ĂSTA E ROLUL NOSTRU!
Dacă vă doriţi judecători activişti politic, schimbaţi legea!
Dacă vă doriţi hotărâri judecătoreşti ce să substituie cu lejeritate ziarul Pravda, schimbaţi legea!
Dacă vreţi să devenim cu toţii Zorro, să ieşim în stradă şi să apărăm drepturile cu sabia în mână, schimbaţi legea!
Până atunci, mai luaţi o pauză, mai respiraţi mai băgaţi nişte mititei şi o bere.
Mai jucaţi nişte table, un pokeraş, faceţi ce ştiţi voi mai bine.
Dar scutiţi-ne…..
