de Adriana Stoicescu, judecător
Țara arde și baba se piaptănă
Într-un elan stahanovist, din cauza căldurii, bănuiesc, apar din nou căpușele pe care le credeam/speram dispărute să ne țină lecții de constituționalitate și etică.
De deontologie și profesionalism.
Intrate într-un con de umbră dar capabile, se pare, mereu de reinventare, căpușele sar la beregată, la comandă sau nu, nici că mai contează, obișnuite să facă deranj mare, pentru că nimeni nu are curaj să le strivească.
Micuții ăștia care mor de dragul justiției nu înțeleg că NU AU ATRIBUȚII ÎN NUMIREA PREȘEDINTELUI ICCJ.
Justiția nu e tarlaua lor, deși știm că și-ar dori.
Chiar dacă li s-a părut că ar fi posibil, în visele lor, realitatea bate filmul.
Micuții par să nu știe, dar le reamintesc că CSM-ul cu Savonea în frunte a avut curajul să scoată pe masă toate mizeriile, imaginabile sau nu, tot dezastrul lăsat în urmă de zeițe și acoliții lor.
Că fără curajul lui Savonea și al celorlalte colege din fostul CSM și azi ați sta să priviți festivalul cătușelor, al arestărilor cu microfoane și camere de luat vederi băgate în ochii oamenilor, în urletele mulțimii excitate care dorea sânge de corupt, al morților în așteptarea unui verdict care, ce să vezi, a fost achitarea, dar pe lumea cealaltă sentințele noastre ajung mai greu.
Că fără Savonea și colegele ei și astăzi juzii corecți s-ar uita peste umăr înainte de a da o soluție de achitare, întrebându-se de dimineață dacă să își facă sau nu bagajul pentru Popa Șapcă, doar pentru că o creatură cu pretenții de Silvia Conti de Banat, ajunsă întîmplător în fruntea bucatelor și-a pus în cap să depășească producția la hectar de arestări, sperând să pună Timișoara pe harta marii corupții.
Fără CSM-ul lui Savonea și echipa de atunci din inspecția judiciară nu ați fi aflat niciodată dimensiunea dezastrului la care ați asistat neputincioși, sperând doar că veți fi ocoliți de valul de nedreptăți.
O mână de femei a avut curajul să vă arate urâțenia unui sistem intitulat pompos luptă anticorupție, în fapt o imixtiune ordinară a politicului în justiție, pentru reglarea de conturi și redesenarea sferelor de influență.
Așa că, urletele voastre nu sunt altceva decât dorința ascunsă de întoarcere la acele vremuri, în care câțiva băieți au înlocuit procedura penală cu bunul plac și au transformat justiția penală într-un banc amar.
Și uite că noi, juzii, nu mai vrem să ne întoarcem acolo.
Nu mai vrem să trăim în teroare.
Nu mai vrem să ne întrebăm nu dacă, ci când?
Și, cu siguranță, nu mai vrem un președinte de Înaltă Curte care să fie mândru că e partenerul de nădejde al unei structuri de parchet.
Și, ce să vezi, acum putem să ne alegem președintele fără să ne pese de istericalele voastre, căpușe rămase ”fără coledzi” și care speră să conteze din nou, băgându-și codițele prin dosarele noastre.
Prin urmare, vedeți-vă de jocurile voastre meschine și lăsați-ne să ne gestionăm singuri, că știm și putem să o facem.
Și, cu maxima politețe de care sunt capabilă, un sincer și călduros:
Jos labele de pe Savonea!
