de Adriana Stoicescu, judecător
Într-o țară în care se moare pe capete de tuberculoză și infecții intraspitalicești, vine programul anti cancer.
Așa cum a venit și anti grindina și anti prostia.
Așa va și pleca. Cu coada între picioare.
Cât cinism….
Doi ani spitalele au fost închise.
Bolnavii lăsați de izbeliște, palizi și abia ținându-se pe picioare, fără medicamente vitale, așteptând resemnați să moară acasă.
Oameni chinuiți, dați afară din spitale noaptea (ca hoții, nu-i așa?), cu branule în venele sparte.
Deși, poate e de preferat să pleci acasă în portbagajul mașinii, (căci asta ești, un bagaj prea greu și inutil), decât să arzi de viu.
Vreți să îi vedeți? Aveți curaj să dați ochii cu ei? A, nu, doar le mai promiteți ceva…
I-ați ținut la 10 grade în mijlocul iernii și acum veniți să sprijiniți ”cercetarea în domeniul cancerului.”
Știți cât costă un CT? Dar analizele pentru markerii tumorali?
Aveți habar cât durează până te poți programa la analize? Dar la RMN?
În țările civilizate cancerul a devenit o boală cronică, tratabilă.
Am uitat, noi trăim în România, unde copiii bolnavi de leucemie primesc dimineața parizer și pâine mucegăită.
În care unii medici îți fac un favor dacă îți răspund la salut.
În care MEDICII adevărați plâng de neputință, în spatele ușilor închise, când trebuie să își mai trimită un bolnav acasă pentru că, nu-i așa, a venit prea târziu.
În țara în care bătrânii nu au bani de pâine ne lăudăm că facem prevenție.
Căci doar la asta ne pricepem: să ne lăudăm.
Să ne dăm mari. Să bombăm pieptul doldora de decorații.
Să facem comitete și comiții, grupuri de analiză și strategii.
De fapt, să dăm tunuri.
Să luăm din banii amărâților și să ne prefacem că ne pasă.
Nu există cuvinte care să descrie imensa silă ce a cuprins țara asta.
Nu există cuvinte potrivite pentru a urla deznădejdea și disperarea.
Moartea a devenit banală, iar viața e un lux.
Concediu plăcut, bolnavilor, vă urează comitetul băgătorilor de seamă.
Poate le faceți un favor, până revin din Dominicană și muriți mai repede, ca să nu le stricați și Crăciunul cu pretențiile voastre absurde.
Jegoase vremuri, mizerabili oameni…
PS. Text scris aseară târziu, pentru a nu afecta bunul mers al țării.
