de Adriana Stoicescu, judecător
În timp ce băieții din clasele mari împart, în spatele școlii, tortul, ăla micu’ cu muci la nas analizează forma sprâncenelor noului să tătuc.
Lumea se schimbă cu viteză amețitioare, noi facem bilanțuri tip congresu’ paișpe, ca să ne mai lăudăm puțin singuri că ni s-a făcut și anul ăsta cucuruzul, muncit de bătrânii fără dinți si pensie, ca în anii 50.
Nu trece o zi în care să nu arătăm Terrei că suntem mici, mici, rău de tot mici.
Și în timp ce dăm lecții de istorie, strategie și politică externă, ne codim cum să scriem: “vre un sau vre-un” ca vreunul mai prost sigur nu mai găsim.
