de Adriana Stoicescu, judecător
Gânduri de caniculă
Prin renuntarea la urmarirea penala, persoana cercetata penal nu este trimisa in judecata si i se va aplica un alt regim sanctionator, mai usor.
Procurorul care efectueaza urmarirea penala, pe baza datelor din dosar si criteriilor din art.318 cod procedura penala, printre altele modul de comitere a faptei, urmările produse şi disproporţia vădită între cheltuielile ce ar urma să fie făcute de stat şi gravitatea redusă a urmărilor faptei, poate sa aprecieze daca interesul societatii este ca persoana cercetata penal sa fie trimisa in judecata.
Nţţţţţ…. zice completul de judecată de pe canapea, cu o pungă se seminţe într-o mână şi pet ul de bere în alta.
Procurorul e idiot sau corupt, judecătorul ce va confirma renunţarea la fel.
Ei nu trebuie să aplice legea decât atunci şi în modul în care vrem noi.
Trebuie să fie adevărate mame Omida, care sa prezică ce va face un astfel de individ la distanţă de câţiva ani, că de aia le dăm salarii nesimţite.
Legea trebuie interpretată cum spune strada, nu cum crede vreun magistrat cu prea multă şi inutilă şcoală pentru vremurile astea.
Mânioşii de serviciu care cer legi aspre şi soldate, în final, cu tăieri de capete se referă doar la faptele altora, nicidecum la ale lor.
Ei pot să scuipe salvamarii pentru că nu îi lasă să se sinucidă, să lovească jandarmii care îi obligă să respecte legea, să ameninţe poliţistul, să atace medicul de gardă.
Ei au drepturi.
Ei pot să urle că avocaţii sunt la fel de infractori ca şi infractorii pe care îi apără, neavând habar că, în ţările în care Constituţia nu se schimbă precum şosetele, dreptul la apărare e sfânt.
Mioriticii liberi ştiu doar că legea e pentru căţei, alţi căţei, desigur.
În acest timp, mai marii dregători îşi pun ia de duminică şi opinicile alea bune şi pleacă la stăpânire să ceară permisiunea să desfiinţeze, prin lege, desigur, puterea judecătorească.
Fiindcă nicio lege nu mai suntem în stare să scriem, cu creionul tocit pe un caiet dictando, fără să fugim repejor să cerem, aprobare….
Cuvântul suveranitate este, deja, un arhaism.
Apropo, mai plângem pentru bătrânii din azilele groazei, sau luăm o binemeritată pauză de la ipocrizie până de Crăciun când, inevitabil, vom fi mai buni?
