de Adriana Stoicescu, judecător
Nu sunt un catolic foarte citit.
Nu știu pe de rost texte biblice și nu m-aș încumeta niciodată la un dialog ”greu” pe teme de teologie.
Am un bagaj mediu de lecturi în ale vieții spirituale catolice, dar îmi place să cred că Dumnezeu mă vede și îmi cunoaște credința, atâta câtă e, știind că sunt plină de păcate dar și de străduință.
De aceea, nu îmi dau cu părerea pe temele momentului, dar nu pot să mă abțin și să nu spun:
Lăsați Bisericii ce e al Bisericii!
Erudiția și cultura nu pot îndreptăți pe nimeni să decidă ce e bine și ce nu pentru Biserică.
Lumea modernă nu are nicio calitate ”procesuală” să spună lumii consacrate care drum e mai bun și, mai ales, care e calea corectă.
Oricum, toate răspunsurile doar Dumnezeu le are.
Zbaterile și orgoliile lumești nu cred că Îl impresionează.
Cred, mai degrabă, că ar trebui să ne preocupe în ce abis ducem noi lumea, ce lăsăm generațiilor viitoare și ce mai putem face ca să nu o luăm cu toții razna, într-o lume fără Dumnezeu dar cu oameni ce decid ei ce și cum ar trebui să facă Biserica.
În ritmul ăsta Îi vom convoca pe Isus la un meeting în care să Îl învățăm varianta corectă și adaptată a demodatului, pentru înalții cărturari și farisei moderni, ”Tatăl nostru”.
