de Adriana Stoicescu, judecător
Acu, că am luat Lumină de strălucim ca soarele, dar degeaba, am mâncat până am ajuns la UPU şi am băut cât să facem suficient scandal, să redevenim noi.
Să facem ce ştim mai bine.
Să urlăm şi să înjurăm, să acuzăm şi să aruncăm cu pietre.
Să judecăm şi să condamnăm.
Dacă azi El ar apărea în calea noastră, ar fi întâmpinat de gloată cu acuze şi ţipete.
Vreo 33 de microfoane băgate pe gât. Camere de luat vederi care să Îi vâneze orice scamă.
“Aţi avut pile? Cum de sunteţi singurul care a înviat? Aţi dat mită? Cui? Sunteţi vinovat?
Vă e ruşine de ce aţi făcut? Cum comentaţi acuzaţiile de fraudă?
Ce credeţi despre vaccin? Migranţii ar trebui omorâţi? Cu homosexualii ce facem?”
Ar ţine-o aşa câteva zile.
Apoi, liniştea s-ar lăsa peste subiect.
Isus ar ajunge la “alte ştiri”.
Urmărit din când în când, să vedem, calcă pe bec?
După linşajul mediatic al Papei Francisc, un bătrân bolnav care, ce să vezi, ne-a surprins şi a murit, nimic nu m-ar mira.
Cei care azi aruncaţi cu mormanul de pietre în tot şi în toate, v-aţi întrebat vreodată ce ar zice Isus despre migranţi?
Ne-ar îndemna să îi lăsăm să se înece în mare?
Dar despre LGBT isti? Să îi omorâm fără să clipim, după un proces scurt şi nedureros?
Ce ar zice despre duşmanul tău sau al meu? Despre cel care ne-a greşit?
Îi urâţi pe preoţi, îi urâţi pe creştini, îi urâţi pe toţi pentru că, de fapt, vă urâţi pe voi.
Ştiu, noi nu suntem Isus.
Adunăm ură şi frustrare, nemulţumiri şi preconcepţii.
Suntem produsul generaţiilor umilite şi sărace, ţinute în frig şi întuneric şi credem că asta ne dă dreptul să urâm pe toată lumea.
Să le dorim răul celor care nu sunt ca noi.
Poate, când obosiţi să scuipaţi şi să urlaţi, puneţi mâna pe o Carte şi citiţi.
Şi înţelegeţi.
Şi aşa deveniţi un pic mai buni.
Şi rămâneţi aşa.
Poate…
