de Adriana Stoicescu, judecător
“Zmeurica, mure, fructe de padure, vitamina B care creste țâțele”
Mizerie.
Multa mizerie.
Muzica ce urla in difuzoare, zi lumină, de seara până în zori.
Mizerie.
Cetățeni cu burțile prăvălite peste chiloții de culoare îndoielnică își scuipă semințele pe tine.
Gureșe neveste, cu gene false si dese, cheia marilor succese, urlând după copchiii rătăciți la malul mării: “mamaaaaaaa, vreau pipiiiii”.
“Fă, dragă in mare, că de aia e mare”.
Ha, ha, ha răsună satisfacută plaja. E de-al nostru, mânca-l-ar mama.
In vecinătate, un distins domn își suflă nasul, evident in mare.
Zona doar pentru șezlonguri.
“Așa, și?Eu îmi pun prosopul unde vreau, că de aia e democratie.”
“Știți, nu avem pe unde să mergem în apă. Ați pus prosoapele și nu mai avem pe unde sa calcam… Așa, si?”
Mizerie.
Peste tot, in nisip, mucuri de țigară, coji de semințe, ici colo câte un sâmbure rătăcit.
Un miros inconfundabil se strecoară… ești în apropierea toaletelor, zona crepusculară unde doar un sinucigaș olfactiv s-ar incumeta sa pătrundă.
Mizerie.
Pe la prânz, miros de mujdei si mici, că l-a lovit foamea pe turistul românaș, pui de dac.
Pe aproape, un râgâit satisfăcut, de la multele beri, începute pe la ora 9.
Mizerie.
Muzica îți pătrunde in alveolele pulmonare, atât e de tare.
Baiatul de la intrare a uitat sa vină cu restul…
Dar, ce să vezi, fuge lumea de litoral pentru ca sunt de vină doar hotelierii. Intreprinzatorii sau babuinii, după cum îi gratulează mai marii dregatori.
Când o să ne privim in oglindă? Când o să recunoastem că invazia de mitocănie, nesimtire si proastă creștere nu mai poate fi stavilita?
Când o să încetăm să mai dăm vina pe alții pentru tot ce ni se intampla?
Paiul din ochiul vecinului e microscopic față de parul din ochiul nostru, dar tot nu vedem că suntem singurii vinovați pentru tot.
Litoralul e doar una din fețele dezastrului.
Am ingropat decența si am aruncat la gunoi regulile.
Am proslavit nesimtirea si acum platim pretul.
Am râs de idioții satului și acum depindem de ei.
Dar, na, celulita și vergeturile sunt singura noastra problema.
De ce ne-ar deranja mizeria?
