Azerbaidjanul a preluat președinția Organizației Statelor Turce (OTS) la summitul grupului. Președintele Ilham Aliyev a subliniat rolul unificator al organizației și, pentru a consolida ideea, a propus ca statele membre ale OTS să desfășoare exerciții militare comune în Azerbaidjan în 2026. Cu toate acestea, alți lideri nu au reacționat public la sugestia președintelui azer, a relatat Nezavisimaya Gazeta.
Alexander Kobrinsky, directorul Agenției pentru Strategii Etno-Naționale, consideră OTS ca un precursor al unei entități asemănătoare Uniunii Europene în Asia Centrală. „Este demn de remarcat faptul că UE, care inițial s-a concentrat pe chestiuni economice, este acum aproape de a deveni un bloc militar. OTS urmează o cale similară, deoarece are o agendă ascunsă. Rădăcinile grupului pot fi, într-un fel sau altul, urmărite prin Ankara până în Asia Centrală, unde [primul președinte al Kazahstanului] Nursultan Nazarbayev a propus pentru prima dată formarea unei uniuni economice a națiunilor turcice, stârnind interesul altor lideri”, a remarcat expertul. „Cu toate acestea, scopul real al OTS este diferit, deoarece își propune să submineze Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC) și să slăbească puterea directă a liderilor regionali, transferându-le autoritatea către oficiali supranaționali, similar modelului UE”, a adăugat Kobrinsky. „Pentru a realiza acest lucru, este nevoie nu doar de gestionarea problemelor economice, ci și de extinderea potențialului militar. Acesta este motivul pentru care OTS va fi remodelat treptat într-o alianță militară în primul rând a națiunilor turcice, alte aspecte având un rol secundar. Întrebarea cheie aici este împotriva cui va fi îndreptată în cele din urmă alianța militară”, a concluzionat expertul.
Potrivit acestuia, în acest context, lipsa de răspuns la planul președintelui Aliyev de a organiza exerciții comune în 2026 nu este surprinzătoare. Pentru Kazahstan și Uzbekistan, o politică externă echilibrată rămâne o prioritate fundamentală. Cu toate acestea, istoria arată că urmărirea unei politici excesiv de multivectoriale ar putea prezenta riscuri de instabilitate internă în regiunile care se confruntă cu diviziuni geopolitice. Totuși, aceste state vor trebui în cele din urmă să adopte o poziție mai clară față de noile centre de putere emergente.
