Italia prea mare pentru a putea fi salvată

Evenimentele politice din Italia s-au succedat cu repeziciune. Formarea unui guvern a fost împiedicată de președinte, iar premierul numit de președinte nu are sprijinul parlamentului. Totul indică organizarea de alegeri anticipate la toamnă.

Pe piețele financiare, temerile mai vechi legate de declanșarea crizei datoriilor în zona euro au revenit în actualitate. Randamentul obligațiunilor italiene pe doi ani a crescut marți la 2,64%. Diferența față de obligațiunile guvernamentale germane cu aceeași scadență este cu peste trei procente mai mare decât în perioada de criză din 2012.

Prima de risc este încă mult sub nivelul de șapte și mai multe procente la care Grecia și Portugalia trebuiau să fie salvate. Cu toate acestea, acest „du-te-vino” întins pe durata mai multor luni, ar putea spori și mai mult nervozitatea investitorilor.

Nu se pune problema unei posibile salvări a Italiei, pentru că efectiv nu există o plasă de salvare atât de mare, capabilă să susţină o ţară cu datorii de 2300 de miliarde de euro. Datoriile Italiei reprezintă peste 130% din produsul intern brut al ţării.

Prin urmare, guvernul de la Roma trebuie să emită cu regularitate noi obligațiuni de stat pentru a achita datoriile vechi. Numai în acest an, vor fi în jur de 250 de miliarde de euro. Prin comparație, fondul european de salvare EMS este dotat cu 400 de miliarde de euro.

Cu alte cuvinte, EMS ar putea finanța a treia mare economie din zona euro doar un singur an, cu condiția ca nicio altă țară să nu fie contaminată de criza datoriilor din această ţară, ceea ce ar fi utopic.

Mai rămâne BCE, care nu a activat niciodată celebrul program OMT –  Outright Monetary Transactions – care permite BCE să cumpere cantităţi nelimitate de obligaţiuni guvernamentale de pe piaţa secundară în situaţia în care costurile cu împrumuturile ale unui stat membru din zona euro ar fi crescut peste un nivel nesustenabil.

Jörg Krämer, economist-şef Commerzbank

Pentru a beneficia de acest program, respectiva țară trebuie să se angajeze în respectarea unor condiții stricte. Acest lucru este, la rândul său, de neimaginat pentru marile partide din Italia.

În acest sens, aproape niciun economist nu presupune că programul OMT va fi aplicat în peninsulă.

O politică economică iresponsabilă nu ar trebui să fie recompensată, avertizează Jörg Krämer, economist-șef al Commerzbank: „Dacă Italia alunecă în criză şi nu mai reușește să se finanțeze pe piețe din pricina greșelilor proprii, Banca Centrală Europeană nu are voie s-o ajute”, a afirmat Krämer pentru DW.

Unii specialişti spun că riscul contaminării este limitat, chiar dacă economia Italiei este de şase ori mai mare decât a Greciei. Însă el ar crește enorm dacă noul guvern de la Roma ar iniția procesul de ieșire a Italiei din zona euro. Spre deosebire de Grecia, în 2015, Italia are potențialul de a destabiliza restul zonei euro, spune Jörg Krämer.

În opinia bancherului, italienii se vor îndepărta de un posibil Itaxit, la fel ca grecii de un Grexit. „Dacă o țară cu o tradiție monetară slabă se gândește să se retragă, se produce imediat o masivă migraţie de capital”. Oamenii şi-ar retrage banii în numerar sau îi vor transfera în străinătate.

Ar trebui, deci, introdusă o restricție de capital, ceea ce ar afecta viața economică și ar declanșa o criză economică gravă. „Dacă italienii, asemenea grecilor în 2015, vor analiza bine consecinţele unui Itaxit, sprijinul pentru o atare aventură va scădea, iar apoi Italia va reveni la sentimente mai bune”, spune Krämer.

Chiar dacă s-ar ajunge la Itaxit, acest pas nu ar însemna sfârşitul monedei europene, consideră unii experţi, care oferă exemplul Spaniei, dar şi al altor state, în care majoritatea populaţiei susţine euro.