Fostul preşedinte Ion Iliescu a comentat, vineri, pe blog, faptul că preşedintele Klaus Iohannis a transmis ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală în cazul său, a lui Petre Roman, fost premier, şi a lui Gelu Voican Voiculescu în legătură cu săvârşirea infracţiunii contra umanităţii în dosarul „Revoluţia”, afirmând că totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul şi memoria celor care au luptat pentru libertate şi democraţie în 1989.
„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acţiunile justiţiei în cazul dosarelor generic numite „Revoluţia” şi „Mineriada”, din obligaţia de a lămuri câteva lucruri. Prima observaţie se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol „justiţiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acţiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliţiei Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violenţe, au atacat şi incendiat sediul Televiziunii publice şi au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănţuită a unor indivizi, la fel de fără chip şi identitate ca şi teroriştii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către ţară al CFSN?”, scrie preşedintele de onoare al PSD pe blog.
Potrivit acestuia, pentru cei mai mulţi dintre cei care acuză acum în spaţiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureş nu mai există, deoarece, susţine el, contrazic tezele lor despre natura şi consecinţele lor şi nu mai servesc „cauzei”.
„La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la Bucureşti fără motiv, doar pentru a reprima o manifestaţie, cea din Piaţa Universităţii, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construieşte o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare. Aceste dosare au făcut obiectul atenţiei procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenţiei unor comisii speciale a Parlamentului României. De fiecare dată, soluţiile pronunţate au nemulţumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidenţă probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori şi judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluţie durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperişul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democraţia se instalează, instituţiile ei înfloresc şi schimbarea s-a terminat? Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă””, spune fostul şef de stat.
Iliescu consideră că un dosar de cercetare penală nu poate fi fundamentat pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă.
„În acele zile de decembrie 1989, nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că ştie tot ce s-a întâmplat şi că tot ce ştim noi, ceilalţi, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar justiţia trebuie să consfinţească această variantă. Ei bine, asta se doreşte cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiţia trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul”, subliniază fostul şef al statului.
El nu crede că îşi închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea în decembrie 1989, oricât de erodat şi de slăbit ar fi fost.
„Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiţia ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungaţi de la putere în decembrie 1989”, afirmă Iliescu.
Preşedintele de onoare al PSD susţine că, în ceea ce-l priveşte, decizia preşedintelui Iohannis nu-l surprinde.
„În ceea ce mă priveşte, decizia preşedintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecţii de democraţie oameni care, în timpul ceauşismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la construirea cultului personalităţii lui Ceauşescu. Ştiu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către ţară, scris, cum spuneam, printre gloanţe (atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!), au fost îndeplinite. Nu poţi face din actul suprem de demnitate al naţiunii române o „lovitură de stat”, doar pentru că aşa a citit cineva în cartea unul apologet – şi angajat! – al Securităţii.Ar fi fost bine dacă şi România ar fi avut parte, precum Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia, de o tranziţie negociată, crede Ion Iliescu.
