Iohannis vrea o migrație musulmană ”ordonată”

Deocamdată nimeni nu-și bate capul la București să înțeleagă ce spune președintele Iohannis despre migrație. Președintele a făcut multe declarații pe acest subiect cu diferite ocazii, dar nimeni nu a simțit nevoia să comenteze. România nu se găsește pe traseele principale ale migrației si nici nu pare a fi o destinație preferată. În plus, câtă vreme președintele rămâne în sfera limbajului perfect echivoc, cultivat de regulă în ambianța politică de la Bruxelles, ceea ce spune nu interesează pe nimeni. Lumea inclusiv la București urmărește cu atenție declarațiile ministrului de interne al Italiei, Matteo Salvini, de exemplu, deoarece reprezintă un indicator de primă importanță al tendințelor europene. Deunăzi, Matteo Salvini a fost citat pe larg cu declarația sa privitoare la ”ajutorul financiar” pe care Comisia ar fi gata să-l ofere țărilor care îi vor găzdui pe emigranții ”salvați” în Mediterana și pe care l-a respins categoric, precizând că Italia nu are nevoie de bani, ci de stoparea fluxului migrator.

În viața publică din România continuă să domine o mare discreție asupra propriilor poziții, una care a făcut să treacă neobservată o importantă schimbare de atitudine, căci din 2015 încoace oficialii de la București au trecut din tabăra anti-migrație în cea pro-migrație. Nu explicit. Totul a fost strecurat cu discreție prin tăceri tactice, urmate de declarații ambigue. Și au fost multe, dar suficient de bine împletite (”una pe față, una pe dos”), încât să nu atragă atenția. Ultima dintre aceste declarații tinde însă să rupă echilibrul și să devină o veritabilă profesiune pro-migraționistă.

Căci iată ce a spus marți președintele Iohannis (care se opusese inițial repartizării automate a solicitanților de azil): ”În fine, am discutat tema migrației şi am ajuns împreună la concluzia că trebuie să găsim soluții bune pentru a putea rezolva problema migrației, în sensul de a o face mult mai ordonată. Aici trebuie negociate soluții care sunt bune, sunt general acceptabile, sunt fezabile şi sunt sustenabile”.

Declarația a urmat întâlnirii avute la Palatul Cotroceni cu premierul Irlandei, Leo Varadkar. Or, a rezolva problema migrației prin a o face mai ”ordonată” este deja o certă poziție de simpatie față fenomenul migraționist. Lucrurile se judecă în context. Atunci când un grup consistent de țări europene (Italia, Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia) au ieșit demult din condiția unui refuz echivoc, solicitând explicit stoparea fluxului migrator, a vorbi despre ”ordonarea” lui înseamnă să te plasezi la polul celălalt. Este adevărat că președintele Iohannis a reluat în declarația sa și micile precauții de rigoare, vorbind de ”combaterea migrației ilegale”, dar în esență el pare să fi făcut deja pasul în tabăra cealaltă. Măcar pentru faptul că, riguros vorbind, migrația este în proporție covârșitoare ilegală, chiar și atunci când migranții sosesc în Europa la bordul unei nave umanitare.

De altfel, dacă urmărim declarațiile președintelui pe acest subiect vom observa o gradată trecere de la o poziție la alta prin diferite nuanțe strecurate cu discreție. Mai demult accentul cădea pe ”consolidarea frontierelor externe ale Uniunii”, acum dimpotrivă pe ”organizarea” migrației.

Subiectul se află în chiar miezul dezbaterii europene de astăzi și de aceea este nefiresc ca cele mai înalte oficialități în stat să gliseze fin de la o poziție la alta fără să aibă loc o dezbatere în societate și mai ales fără niciun avertisment public. Președintele, mai ales el, ca participant la reuniunile Consiliului, este dator să explice în toate detaliile și în toate consecințele uneori nevăzute pozițiile pe care le adoptă în numele țării sale. Astăzi, nu doar Europa, dar și Germania sunt mai scindate ca niciodată cu privire la acest subiect și este prin urmare incorect ca președintele și oricine altcineva să prezume că are de pe acum un mandat din partea societății orice ar face.