de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
E deja o tradiție la noi ca în ultimul an de mandat, președintele să fie băgat controlat într-un malaxor care să-i afecteze grav imaginea, iar prin asta, să i se limiteze dramatic capacitatea de a mai influența anumite decizii care să bată dincolo de președinția sa. La cum se prezintă lucrurile, asta i se întîmplă și președintelui Klaus Iohannis, împins strategic, în opinia noastră, să se facă de rîs în cele mai teribile moduri. Și pare chiar să-i placă. Presa de la noi a bubuit azi, bunăoară, pe marginea ultimei trăznăi prezidențiale: aruncarea în valuri a băștinașilor zanzibarezi cu portretele cuplului Iohannis, chiar sub ochii încîntați ai acestora.
Turneul african al lui Iohannis, extrem de costisitor, are toate șansele să fie unul programat special pentru lichidarea completă a oricărei brume de seriozitate politică de nivel înalt.
Nu e vorba doar de inutilitatea vizitelor oficiale în țări exotice, că nu sunt ele primele și nici ultimele de acest tip făcute de președinții români. Dar anumite elemente ridică semne de întrebare. În primul rînd, incapacitatea de minimă salvare a aparențelor. Aflăm de la președinție că Iohannis a semnat peste tot pe unde a fost vreo 3-4 memorandumuri standard, despre ajutor în caz de dezastre și alte frecții.
Nu există vreun interviu dat presei africane.
“Am avut discuții foarte bune despre prioritățile comune ale statelor noastre și i-am transmis doamnei Președinte că Tanzania poate conta pe România în ceea ce privește promovarea și dezvoltarea relațiilor cu UE”spune Iohannis. Amuzant: România nu are nici măcar ambasadă în Tanzania, după cum remarca, sarcastic, fostul șef al SIE, generalul Predoiu, pe Facebook.
Foarte interesant e altceva: deși în interiorul țării activitatea președintelui e învăluită de mister deplin, nimeni neavînd habar dacă vine la lucru zilnic ori săptămînal, nimeni nu vede Prima Doamnă făcînd piața la Sibiu șamd, în turneul african vedem cuplul prezidențial în filmări și fotografii generoase, care întăresc și mai puternic impresia românilor că e vorba de un concediu exotic și scump și nu de o campanie politico-diplomatică.
E de la sine înțeles că organizatorii români ai turneului puteau aranja lejer cu gazdele o discreție maximă.
Cînd colo, ne trezim azi cu o înregistrare fierbinte din Zanzibar, în care tineri localnici sar în apă cu portretele prezidențiale, înconjurați de membri ai delegației oficiale.
Să fie vorba de vreun ritual tradițional african prin care, să zicem, trec toți oficialii care vizitează zona?
Nici pomeneală.
Este vorba de „Makachu”, un sport care presupune sărituri de pe digul de la Forodhani Gardens în ocean, practicate de obicei de băieți sub 20 de ani, care a devenit din ce în ce mai senzațional în ultima vreme, chiar dacă legendele spun că sportul este la fel de vechi ca și Zanzibar însuși.
Doar că de la o vreme, pe măsură ce s-a dezvoltat turismul în regiune, Makachu a devenit una dintre cele mai râvnite strategii de marketing, folosită atît de branduri corporative, cît și de ONG-uri pentru a promova evenimente, sloganuri sau produse.
