Problema nu este că unii critică personalitatea lui Mihai Viteazul, ci faptul că se bagă în treabă oameni care nu au citit niciun un izvor despre Mihai. Nu neapărat un izvor în original (adică în latină, germană, maghiară, turcă, franceză, italiană etc.), cu prescurări și chei paleografice grele – treabă pe care o fac numai specialiștii – ci unul publicat și tradus în română. Câți au citit cartea fundamentală a lui P. P. Panaitescu, intitulată chiar „Mihai Viteazul”? Fără așa ceva, numai pe bază de impresii „progresiste”, neomarxiste, xenofobe, șovine, antiromânești etc., e simplu să intervii din vârful buzelor, fără cunoștințele necesare, scrie pe Facebook istoricul Ioan Aurel Pop, fost președinte al Academiei Române.
Și eu am opinii despre fizica nucleară, despre teoria relativității, despre metalele rare și chiar despre plantele de leac, dar mă limitez la observații de profan, de nespecialist. Și am învățat să o fac fără ostentație, cu respect pentru cei care știu domeniile respective în funcție de meseriile lor. Nici legat de inteligența artificială (IA) nu mă prea pronunț. Dar nu mă pot împiedica să mă mir mereu de prostia naturală (PN)! Oare de ea, de PN, când se va ocupa cineva? Totuși, revin: cred sincer că ne-ar merge mult mai bine dacă ne-am ocupa fiecare nu de toate câte sunt, ci de ceea ce știm mai bine, de meseria noastră, de specialitatea noastră. În comunism se spunea: „Să facem totul, tovarăși!” și era greșit. E bine să facem doar ceea ce trebuie făcut și ceea ce știm să facem fiecare.Orice om de pe lumea asta poate să fie criticat, dar cu decență și în cunoștință de cauză, mai spune Pop.
