Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmat, joi, că pandemia de coronavirus ne poate învăţa cum să preţuim „esenţele” şi „cum să părăsim balastul de prisos”, transmite Agerpres.
„Nu ne-am mai dat bineţe, nu ne-am mai strâns mâna, nu ne-am mai îmbrăţişat şi nu ne-am mai putut ura faţă în faţă ‘La mulţi ani!’. De multă vreme urarea ‘Sănătate!’ nu a mai avut un conţinut aşa de real ca în aceste săptămâni. Fireşte că am vorbit prea mult la telefon, ne-am arătat prea mult pe Skype şi în alte programe de acest fel, am scris prea multe mail-uri că scrisori nu mai scriem de mult. O fi bine, o fi rău… Unii copleşiţi de toate astea suntem convinşi că nimic nu va fi la fel ca înainte, alţii suntem suntem gata să jurăm că nimic nu se va schimba şi că toate vor reveni la normal mai repede decât cred unii. Niciunii n-au dreptate sută la sută, pentru că lumea asta se schimbă mereu”, a afirmat Pop.
El a adăugat însă că lumea nu trebuie lăsată să se schimbe oricum. „Dacă prin aceste schimbări se şterge esenţa lumii, atunci suntem pierduţi. Eu am convingerea că această boală teribilă, individuală şi colectivă, pe care medicii ne ajută s-o învingem şi ne ajută cu succes şi pe care autorităţile ne ajută s-o învingem stabilind nişte reguli – nu se poate trăi fără reguli în societate – eu sunt convins că lumea aceasta poate învăţa din boala prin care trecem cum să preţuim esenţele şi cum să părăsim balastul de prisos”, a a subliniat preşedintele Academiei Române.
Ioan-Aurel Pop a participat la simpozionul cu tema „Consecinţele pandemiei asupra societăţii. Cum va arăta viaţa după COVID?”, organizat, la Muzeul Goleşti, de Consiliul Judeţean (CJ) Argeş, în parteneriat cu Academia Română.
Potrivit lui Pop, „pandemia a schimbat, cel puţin, aparent şi limba noastră”, dar şi-a exprimat convingerea că „limba română are încă propriile mecanisme de autoapărare şi nu se lasă răpusă de acest virus sonor”.
„Pe lângă multe altele, în aceste vremuri de restrişte şi de restricţii am învăţat să vorbim altfel decât româneşte, deşi aparent grăim tot în limba vechilor cazanii, în limba lui Eminescu şi Caragiale. Vorbim acum, după cum se vede, limba acestei molime: pandemie, coronavirus, carantinare, izoletă, termometrare, termoscanare, comorbidităţi, antiinflamatoare, asimptomatic etc erau până mai ieri inexistente. Unele dintre aceste cuvinte vor face carieră, altele vor dispărea în istoria limbii, devenind relicve, altele vor fi, o vreme, prilej de glume, cum ştie românul să facă de altminteri. Pandemia a schimbat, cel puţin, aparent şi limba noastră; limba noastră şi aşa destul de vitregită, de chinuită, de pocită. Noroc că limba română are încă propriile mecanisme de autoapărare şi nu se lasă răpusă de acest virus sonor”, a completat preşedintele Academiei Române.
