Îngroapă Geoană PSD?

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Știrea zilei în presă e că Mircea Geoană aproape că a făcut anunțul oficial al candidaturii sale, unele media afirmînd chiar că o va face explicit vineri, la lansarea cărții sale ”Bătălia pentru viitorul României”. În ce ne privește am paria că asta nu se va întîmpla, dar că Geoană va candida e aproape cert. Marea întrebare e dacă această candidatură nu ar putea fi evenimentul care să îngroape electoral PSD, anul viitor.

Luna aceasta se împlinesc 31 de ani de la un eveniment care a șocat lumea și a întors cu fundul în sus toate profețiile politice: marele George Bush a pierdut alegerile în fața micului Bill Clinton.

De ce spunem că a fost șocant?

Pentru că la acea vreme, republicanul Bush senior stătea atît de bine în sondaje încît mulți democrați de top au refuzat intrarea în cursa pentru nominalizare drept candidați prezidențiali, ne referim la nume precum Mario Cuomo Al Gore sau Jesse Jackson.
Bush era aureolat intern de o creștere economică spectaculoasă, iar extern de victoria în războiul din Golf, fără a mai vorbi de prăbușirea URSS, considerată o realizare a republicanilor.
Bush avea în 1992 o rată de aprobare a politicii sale de 89% și se considera că alegerile pentru al doilea mandat urmau să fie doar o formalitate. În plus, republicanii conduceau America din 1968, cu o pauză în 1976, o hegemonie lungă, care slăbise serios democrații.
Și totuși Bush a pierdut uluitor, neașteptat, spectaculos.

A pierdut pentru că l-a încurcat un personaj cu profil republican, miliardarul texan Ross Perot, care a candidat independent, speculînd anumite puncte slabe ale lui Bush, precum Acordul de liber schimb și creșterea de taxe pe care promisese că nu o va face, dar o făcuse.

Perot, care ulterior a intrat de facto în Partidul Republican, a reușit să obțină în alegeri 18,9% din voturile americanilor, extrem de multe luate de la republicani, coborîndu-l pe Bush la 37,5% față de Clinton cu 43%. După alegeri, unii republicani au încercat să minimalizeze rolul lui Perot în înfrîngerea lui Bush, dar nimic altceva nu ar fi putut explica marele eșec.

Perot nu doar că a întrerupt hegemonia republicană, dar a pus indirect bazele unei alte hegemonii, democrate: 8 ani de Clinton, alți 8 de Obama, 4 de Biden și cine mai știe.

Cazul Mircea Geoană se anunță tot mai puternic a fi unul similar, iar fostul lider al PSD poate fi un broker neașteptat de putere anul viitor, care poate ruina PSD.
Să facem un exercițiu banal.
La ultimele alegeri prezidențiale, Iohannis a luat în turul întîi 37%, candidata PSD, Viorica Dăncilă, a luat 22%, iar cel al USR, Dan Barna, 15%.

Dacă un Geoană independent ar fi luat atunci 7-8% din zestrea PSD, în turul doi intrau Iohannis și Barna.
Anul viitor, deși sondajele actuale îl ridică artificial pe culmi, în opinia noastră, Geoană chiar poate lua ca independent 7-8 procente de la PSD – greu de crezut că ar avea alt bazin electoral – iar social-democrații pot plăti prețul suprem: prima finală prezidențială ratată.
O finală pe care ar disputa-o candidatul AUR și cel al dreptei unite și care ar permite aplicarea mecanismului din 2000, adică mobilizare generală, internă și externă, împotriva candidatului ”extremist”. Și șanse mari pentru dreapta să dea, din nou, președintele.

Nu e plauzibil că Geoană va anunța oficial candidatura vineri, la tîrgul de carte Gaudeamus, pentru că ar însemna să demisioneze de la NATO, codul etic al instituției interzicînd explicit folosirea funcției în numele obținerii unei alte funcții ulterioare.

Dar e suficient să dea cît mai clar de înțeles care sunt intențiile sale. Nu e plauzibilă, în opinia noastră, nici teoria că PSD l-ar putea adopta pe nr.2 în NATO drept candidat prezidențial, pentru că atunci stînga chiar ar avea șanse să obțină Cotrocenii, iar asta s-ar face pe mîna unui om perceput ca filoamerican total.
Iar SUA nu agreează liderii de stînga în orice formă ar veni ei, a dovedit-o cazul Italiei de după război.
Deci e timpul să credem că Geoană e folosit nu pentru, ci împotriva PSD, partid care are potențialul de a bate palma la un moment dat cu puternicul AUR, într-o formă sau alta, chestie care dă frisoane în vest.

Și situația PSD e complicată de faptul că demersul lui Geoană nu poate fi împiedicat, nu există ac de cojocul lui.
Nu în ultimul rînd, ce uită lumea e că, potrivit calendarului electoral rezultat din ultimele alegeri, parlamentarele (decembrie 2020) vor avea loc după prezidențiale (noiembrie 2019) și nu înaintea lor, sau concomitent. Ceea ce înseamnă că o ratare de către PSD a finalei prezidențiale ar putea trage în jos și procentele de la parlamentare, pentru că un partid rival ar avea deja președintele țării în panoplie.
De aici întrebarea logică: ar putea fi pesedistul-independent Geoană groparul PSD în 2024 la fel cum a fost independentul Perot groparul republicanilor în 1992?