Pot fi oare realizate cerințele MAE de la Kiev de a trece la transliterația toponimică ucraineană pentru limba română?În contextul cerințelor MAE de la Kiev a trece la transliterația toponimică ucraineana pentru limba română (Kyiv, Harkiv, Lviv etc.), Agenția BucPress de la Cernăuți a discutat cu jurnalistul și specialistul în etimologie Vlad Cubreacov.
Agenția BucPress: Pot fi oare realizate cerințele MAE de la Kiev de a trece la transliterația toponimică ucraineană pentru limba română?
Vlad Cubreacov: În mod evident că nu, pentru câteva motive.
1. Între scopul cerințelor și forma acestora există o contradicție evidentă. Cerințele sunt formulate în limba engleză și redau forme pentru această limbă, nu pentru toate limbile care folosesc diverse variante ale alfabetului latin.
2. MAE de la Kiev nu se încumetă să formuleze același tip de cerințe pentru redarea în ucraineană a toponimelor străine care au forme ucrainene consacrate, cum ar fi, bunăoară: Бухарест și Букарешт, Ясси, Кишинів, Сигіт, Париж, Рим, pentru București, Iași, Chișinău, Sighetul Marmației, Paris, Roma.
3. Nu se poate cere imperativ, se poate doar recomanda. Iar recomandările trebuie făcute pentru fiecare limbă în parte. Limbile care utilizează variante ale alfabetului latin au norme ortografice proprii, ca și reguli de transliterare a toponimelor și hidronimelor, precum și multe forme consacrate ale toponimele străine. De exemplu, în română nu putem accepta nici măcar redarea grafică a denumirii țării în forma cerută de MAE de la Kiev: Ukraine, în loc de forma românească consacrată: Ucraina.
De asemenea, în română Nipru, Bug, Crimeea, Volânia, Transcarpația, Bucovina, Zaporojie, Donețk sunt denumiri de râuri și regiuni din Ucraina care nici măcar nu transliterează formele ucrainene, pentru că sunt denumiri consacrate de foarte mult timp în limba noastră. Pentru capitala Ucrainei avem o formă arhaică și două forme consacrate: Chiu și, respectiv, Chiev (utilizată în secolul XIX și în primele patru decenii ale secolului XX) și Kiev (generalizată în prezent).
Toponimele de origine română din Ucraina de asemenea se redau în formele originale românești: Cernăuți, Ismail, Sărata, Cetatea Albă, Herța, Teceu, Adâncata, Mămăliga, Noua Suliță. La fel ca și toponimele de alte origini care au forme consacrate românești: Rahău, Muncaci, Storojineț, Tatarbunar, Bolgrad, Mariupol, Ternopol etc.
Agenția BucPress: Nu va strica substanța limbii române aceste modificări? Poate fi modificată o limbă pentru că un stat inițiază derusificare.
Vlad Cubreacov: Dacă ar fi acceptate pentru limba română, da. Dar limba română și vorbitorii ei nu pot accepta forme impuse de o structură a statului ucrainean. Problema constă în faptul că limba română are scriere fonetică, nu etimologică așa cum au engleza sau franceza, în care poți scrie într-un fel și citi altfel. În română scriem cum pronunțăm și pronunțăm cum scriem. De aceea, pentru fonemele specifice folosim literele românești specifice: ă, â, î, j, ș, ț, nu combinații ciudate de grafeme latine sau litere cu altă valoare fonetică în limba noastră: y, zh, sh, ts, tz. De asemenea, folosim în română combinațiile Ce, Ci pentru formele cerute de MAE de la Kiev: Che, Chi. Preferăm să tratăm cerințele MAE de la Kiev ca pe o improvizație nereușită sau cel mult ca pe o glumă.
