Ministrul ungar de externe Peter Szijjarto a calificat propunerea Comisiei drept „o formă de șantaj, inacceptabilă şi noneuropeană”. Politologul Cristian Pîrvulescu îl contrazice pe oficialul de la Budapesta.
Cristian Pîrvulescu: Este cât se poate de europeană. Nu este nici măcar surprinzătoare. De pe 6 aprilie, de când acest proiect de directivă a fost dat publicității, informațiile au fost puse la dispoziția statelor membre și a opiniei publice. Noutatea se referă, mai degrabă la sumă. Aceasta nu era cunoscută și este surprinzătoare pentru mulți. Este un sistem pe care Comisia Europeană încearcă să îl folosească pentru a obliga statele membre să își asume obligațiile pe care le au prin tratat, anume acelea de a fi solidare cu statele care sunt supuse unui aflux mare de refugiați. Discutăm de state care se află la graniță, în special în zona de sud. Știm foarte bine situația din Grecia. În egală măsură, Italia, Spania și Malta au probleme de același gen. În aceste condiții, în ce constă solidaritatea? Încă de anul trecut, în aprilie, Comisia Europeană a încercat să rezolve problema fluxului de refugiați. Era vorba despre repartizarea a 160.000 de refugiați, în special din Grecia. Acel sistem nu funcționează. În acest moment, aproximativ 1600 din cei 160.000 de refugiați au fost repartizați. Statele membre, inclusiv România, au făcut tot posibilul să nu îi accepte și să întârzie acest sistem. Din perspectiva societăților, există, mai ales în Europa de est, o reactivitate împotriva refugiaților. Dar este o realitate. Pentru moment fluxul a fost încetinit, dar sunt sute de mii de oameni care trebuie distribuiți și pe care țările din sud nu îi pot păstra pentru multă vreme.
Reporter: În contextul în care, pentru o persoană trebuie să plătești un sfert de milion de euro, nu prea îți dă mâna să refuzi…
Cristian Pîrvulescu: Nu prea. Cred că acesta a fost motivul pentru care Comisia a propus această sumă. Vorbim despre o negociere. Este vorba despre o propunere de directivă, care trece prin Pralamentul European și va fi adoptată de Consiliu, adică de statele membre, de șefii de stat și de guvern. Este interesant de văzut ce fel de alianțe se vor face în Consiliul European. Acum mai bine de un an, când s-a pus în discuție această cheie de repartizare, multe țări, inclusiv România, s-au opus. În momentul de față, sunt țări cu regimuri ce nu mai respectă drepturile omului, de la Polonia până la Croația. Sunt cinci state la care se pot oricând adăuga România și Bulgaria, dacă situația degenerează. Nici Austria nu este foarte departe. Astfel, există riscul ca democrațiile iliberale din Europa de est să blocheze o astfel de politică. Este o politică foarte riscantă. Mulți au cerut Comisiei Europene să dea dovadă de fermitate. Comisia Europeană, care a pornit reforma radicală a sistemului de la Dublin, nu a avut curajul să meargă foarte departe din cauza statelor membre. Acel sistem presupune că refugiatul este înregistrat în țara de intrare. În fața realității fluxului de refugiați a venit cu o propunere de compromis, care încearcă să incite statele care au refuzat până acum să își asume obligațiile pe care le au în Uniunea Europeană să primească un număr mic de refugiați.
Reporter: România ar trebui să primească puțin peste 6000 de persoane. Polonia, Ungaria și Cehia au respins deja inițiativa Comisiei Europene. Putem presupune că în cazul în care va fi blocată, Comisia va veni cu un alt plan?
Cristian Pîrvulescu: Este prematur să spunem dacă va fi sau nu blocată. Poziția Poloniei, Ungariei, Slovaciei, Cehiei și probabil și a Croației era de așteptat. Suntem curioși să vedem care va fi poziția României. Data trecută, poziția României a fost apropiată de cea a celorlalte țări și a votat împotrivă. Nu sunt convins că România va fi, de această dată mai europeană, doar pentru că domnul Cioloș este prim ministru. Pe această temă, domnul Cioloș s-a dovedit a fi mai degrabă apropiat de viziunea anti-europeană. Îmi aduc aminte de un interviu pe care domnul Cioloș îl dădea RFI Franța, în timpul vizitei din acea țară, în ianuarie, în care nu avea curajul să critice democrațiile iliberale din Europa, care încalcă în mod flagrant drepturile omului, avându-i ca model pe Erdogan sau pe Putin. Aceasta este principala problemă. Sunt politicieni care folosesc populismul, fricile concetățenilor lor și care nu încearcă doar să blocheze sistemul despre care vorbim. Ei încearcă să pună în discuție funcționarea Uniunii Europene. Principiul solidarității este trecut în tratate. Este o obligație a statelor. Comisia nu abuzează. Ea nu face decât să pună în aplicare principiile tratatelor.
Reporter: V-ați fi așteptat ca, până acum, să existe o reacție oficială de la București?
Cristian Pîrvulescu: În mod normal ar fi trebuit să existe. În acest moment cred că se fac analize. La ministerul de externe și la cel de interne au fost schimbări față de perioada precedentă. Probabil că oamenii sunt circumspecți. Nu mă aștept la o reacție entuziastă. Din contră, va fi una critică. Există o continuitate în linia pe care o adoptă autoritățile române. În ultimele luni nu au făcut nimic pentru a pregăti opinia publică românească și populația pentru (acceptarea refugiaților). Din contră, cred că situația internă a degenerat și că extremismul, populismul, dar mai ales curentele islamofobe s-a întărit. Aceste lucruri vor face să fie foarte dificil, pentru orice guvern, să reușească fără o pregătire mediatică prelabilă serioasă, să facă opinia publică românească să înțeleagă obligativitatea acestor politici.
