Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) spune că în mai 2002 CNSAS a emis o decizie de neapartenenţă/ necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică în cazul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, precizând că documentele invocate de România Liberă au fost transferate către arhiva CNSAS după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, iar reverificărea acestuia nu mai este posibilă în actualele condiţii ale legii.
„Documentele publicate au fost studiate la sala de lectură a C.N.S.A.S. de către cercetători acreditaţi în condiţiile legii. În privinţa verificării domnului Mugur ISĂRESCU, la data de 21.05.2002 Colegiul C.N.S.A.S. a emis Decizia nr. 40 de neapartenenţă/ necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică. Documentele invocate de cotidianul România Liberă au fost transferate către arhiva C.N.S.A.S. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Ca urmare a schimbării cadrului legal de funcţionare a C.N.S.A.S., prin OUG nr. 24/2008, reverificarea domnului Mugur ISĂRESCU nu mai este posibilă în condiţiile legii. Calităţile deţinute de domnia sa, cea de guvernator al Băncii Naţionale a României şi cea de membru al Academiei Române, fac obiectul verificărilor la cerere, potrivit art. 3 lit. q şi o din actul normativ invocat anterior”, precizează CNSAS într-un comunicat de presă transmis marţi.
Potrivit articolului 32 din OUG nr. 24/2008, reverificarea persoanelor pentru care Colegiul C.N.S.A.S. s-a pronunţat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, printr-o decizie de neapartenenţă/ necolaborare cu fosta Securitate, nu mai este posibilă decât dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative, astfel: „În cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente şi informaţii noi şi neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanţe de urgenţă o decizie de neapartenenţă sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii iniţiază şi aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Cotidianul România Liberă publică, în ediţia print de marţi, un material pe patru pagini care susţine că guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, ar fi semnat zeci de note despre colegi şi diplomaţi pentru Securitatea comunistă, înainte de 1989. Isărescu neagă acuzaţiile, considerându-le insinuări, „noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preţ de către aceiaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.
Articolul, semnat de jurnaliştii Cătălin Prisacariu şi Petru Zoltan, cuprinde copii ale unor documente care ar dovedi colaborarea lui Mugur Isărescu cu Securitatea.
„Turnătoriile sursei Manole vizau, în special, diplomaţi străini de la Bucureşti, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomaţi, cel mai des întâlniţi erau cei americani şi britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de „notele” pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unităţii Militare 0195″, scriu jurnaliştii de la România Liberă.
UM 0195 era indicativul Contraspionajului Centralei de Informaţii Externe.
Unul dintre documente, din 1979, conţine chiar numele real al sursei Manole: Isărescu Constantin Mugurel, angajat al Institutului de Economie Mondială.
Institutul de Economie Mondială „fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi”, arată articolul, bazându-se pe cartea scrisă de Neagu Cosma şi Ion Stănescu, doi foşti generali ai Securităţii comuniste.
Mugur Isărescu a răspuns acuzaţiilor într-un interviu publicat în 20 februarie de Jurnalul Naţional, acordat jurnalistului Dan Constantin.
„Este adevărat că statutul neconvenţional al IEM impunea salariaţilor o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomaţi, şi am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, aşa cum era atunci, al instituţiilor statului. Şi cu referinţe pe care angajaţii le scriau între ei ca garanţii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalităţii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă aşa-zisă referinţă nu poate fi decât un prefabricat, aşa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat şi răsverificat. Aşa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preţ de către aceeaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”, a afirmat Isărescu.
Declaraţiile din interviu au fost transmise şi ziarului România Liberă, ca reacţie la materialul care urma să apară.
