Elisabeta Lipă: După cum știm, baza sportului românesc este aproape inexistentă. Ceea ce avem la ora actuală, juniori mici și mari, sunt foarte puțini. Având în vedere că sunt atât de multe mijloace de informare pe piață și copiii nu mai sunt atrași către mișcare, încercăm toate formele de a-i aduce către sălile de sport. Vom face și o campanie cu marii campioni, care, o dată cu începerea anului școlar, să stea de vorbă cu elevii și să îi mobilizăm. Încercăm să îi facem să iubească această disciplină frumoasă a sportului, care ne-a adus satisfacții enorme. În același timp, copilul trebuie atras către sport. Știm cu toții cum se fac orele de educație fizică. Lipsa unui profesor de educație fizică dedicat, care să cultive copiilor dragostea pentru mișcare, este un motiv pentru faptul că nu vedem copii angrenați în competiții sportive. ”Noua Daciadă” nu are încă un nume, dar ca să putem compara forma de competiție am numit-o așa.
Reporter: Este după modelul Daciadei de înainte de 1989. Care ar fi punctele comune? Ce v-a făcut să porniți de la acest model din perioada comunistă?
E.L: Puncte comune nu sunt pentru că instituțiile nu mai corespund. M-am uitat peste programul Daciadei și dacă l-am putea implementa în zilele noastre, ar fi un proiect extrordinar. Atunci fiecare știa ce avea de făcut.
Rep: Să ne amintim ce presupunea mai exact Daciada? Era un proiect plecat de la o idee a lui Nicolae Ceaușescu, dacă nu mă înșel…
E.L: Nu știu a cui a fost ideea. În acel proiect era foarte clar specificat cine și cum trebuie să investească, cum și cine se ocupă de sportivi, la ce competiții trebuie să participe, ce discipline sportive să aprofundeze. Noi vrem ca împreună cu Ministerul Educației să găsim o formă finală ca proiectul Noii Daciade să fie implementat începând cu următorul an școlar, având în vedere că la nivelul Ministerului Tineretului și Sportului, împreună cu Ministerul Educației avem implementat registrul biomotric. Copii vor fi înregistrați într-o bază de date. Profesorii vor trebui să le facă niște măsurători biometrice, antropometrice. Așa cum am făcut și noi.
Rep: Doamnă ministru, acest program are scopul de a educa tinerii, de a-i face să fie mai sănătoși, mai zvelți, să înțeleagă ce înseamnă sportul sau este o bază pentru sportul de performanță?
E.L: Toate formele de mișcare pe care le practică copiii noștri sunt o bază pentru înalta performanță. În înalta performanță nu poate să ajungă un copil care nu are calități, talent, aptitudini pentru înaltă performanță. Cu cât vom avea mai mulți copii angrenați în sport, cu atât și sportul de performanță va avea de unde alege. Având în vedere că baza este foarte mică, vedem și loturile olimpice foarte subțiri. Sportivii care sunt angrenați în înalta performanță și în competițiile de înaltă performanță, de genul campionatului modial, al celui european, al jocurilelor olimpice, sunt foarte puțini. Baza de selecție este foarte mică. Atunci când nu ai concurență pe post, când nu ai competiție la cel mai înalt nivel acasă, este foarte greu să aliniezi la startul jocurilor olimpice pe cei mai buni dintre cei mai buni.
Rep: Dacă ar fi să vorbim foarte concret, ne puteți da câteva exemple? Ce anume vreți să scoateți în față prin acest program? Ce măsuri concrete?
E.L: Nu sunt neapărat măsuri. În acest program vor fi angrenate toate structurile sportive, cluburi sportive școlare, direcții județene pentru sport, asociații județene pentru sport. Încercăm să îi ajutăm și cu o formă de finanțare, care să le fie de folos atunci când organizează aceste competiții să aibă și cu ce să le finanțeze. Dacă un copil are două ore de sport pe săptămână și la ora de sport face ceea ce îi spune profesorul, acesta va trebui stimulat, împreună cu sportivul, să se angreneze într-o activitate competițională de sfârșit de săptămână și să participe la aceste competiții care vor pleca din școală sau vor fi competiții zonale, municipale, naționale. Altfel nu ai cum să atragi sportivul către performanță. Copilul are două ore de educație fizică pe săptămână. Știe că profesorul îi dă o minge să o bată ori în sală ori pe terenul de sport din curtea școlii. Asta e tot. În weekend nu mai are nicio activitate. Încercăm să organizăm aceste competiții care să îi stimuleze și să îi facă să iubească această disciplină. Proiectul Noii Daciade pleacă din școli, de la clasa zero și până la sportul universitar.
