de Adrian Câciu, economist, preluare facebook
Se lucrează otova, în competiţie, cantitativ şi nu neapărat corelat.
Se adoptă măsuri peste măsuri care vizează diminuarea impactului negativ al crizei economice dar fără a se face corelaţia între ele, corelaţia cu obiectivul per companie, per sector, intersectorial sau global.
S-a trecut de la sprijinul masiv al veniturilor populaţiei la sprijinul, nu neaparat masiv, al companiilor.
Undeva, s-au inversat dezechilbrele.
Se lasă mai mulţi bani în economie prin neîncasarea de taxe şi impozite dar efectul nu este nici în consolidarea ofertei şi cu atât mai puţin în menţinerea nivelului cererii agregate.
Suntem într-o competiţie Guvern-Parlament de adoptare a unor măsuri ad-hoc, neintegrate într-o strategie fiscal-bugetară şi nici măcar economică.
Asistăm la un concurs al cantităţilor.
Ieri PNL a anuntat ca a adoptat 50 de măsuri pentru economie în aceasta perioada.
Cantitate!
Trec peste faptul că 30% nu sunt încă adoptate şi 15% nici nu au intrat în implementare.
Dă bine să zici că faci.
Acum o lună PSD a anuntat că propune un pachet de 28 de măsuri economice.
Încă nu vedem legile de adoptare a acestor măsuri, parte din măsuri au fost preluate de PNL, dar tocmai aici e veriga slabă:
Când concepi un mix de măsuri îl concepi în corelatie.
Daca adopti doar una, doua dintre măsuri, efectul poate fi nul sau nesemnificativ.
Iar aici vă dau exemplu cu acel stimul de reinsertie de 50% pentru someri.
Acea masura nu poate veni singura ci corelata cu masurile de investitii care creează locuri de muncă.
Adică ori le adopti pe amandoua, ori de fapt transformi un stimul în risipă de resurse.
Pentru că una e sa ai interesul sa duci 1 milion de persoane pe piata muncii, să stabilesti ca finantezi investitii dar sa conditionezi cu angajarea de someri de exemplu, să stabilesti locatii de investitii in zonele care se confruntă cu disparitati regionale, să dai facilităţi pentru firmele care vor sa investească in România şi alta e sa faci doar măsuri de imagine, asteptand sa se creeze locuri noi de muncă.
E criză fraţilor.
În criză nimeni nu creează locuri de muncă decât dacă are de câştigat pe termen mediu şi lung.
Iar Guvernul trebuie să vină cu oferta de investiţii şi condiţiile/facilităţile oferite.
Să revin:
Spatiul fiscal se îngustează zilnic şi nu am convingerea că masurile luate au caracter multiplicator.
Nimeni nu face o analiza asupra mixului de facilitati: dai si amânari/scutiri de taxe dai şi ajutoare de stat, despăgubiri, minimis sau garantii guvernamentale.
E cam otova totul şi nu prea mai iese calculul.
Vi se pare normal ca o firma scutita de taxe pentru un motiv sa ia si ajutor de stat pentru acelasi motiv?
Conditionalităţi! Acestea lipsesc!
Cost de oportunitate! Nu se vede!
Să vă mai spun ceva:
Discutăm de Horeca, de IMM-uri, de facilitati, de amânari de taxe şi impozite, de credite, de stimul pentru angajator daca angajază someri, da?
Dar la angajat ne gândim?
La faptul că el tot pe salariul minim va fi, dacă va fi?
Fara nici o protecţie reală în calea crizei, vulnerabil la orice bătaie de vânt?
De ce nu conditionez stimulul de reinsertie de majorarea salariului?
La ce rost sa dai din buget 50% pentru un antreprenor care dă salariul minim pe care oricum era obligat sa il dea?
Chiar aşa am ajuns?
Unde este viziunea, unde este legatura cu viitorul şi obiectivele de atins?
Vom ajunge să aplaudăm în sărăcie pe ruinele unui buget stors fără rost de resurse.
Mulţumesc!
