Criza sanitară Covid-19 a pus între paranteze libertatea presei. O serie de măsuri ale instituțiilor statului au afectat drepturi fundamentale precum libertatea de exprimare și de informare și au pus sub semnul întrebării respectarea principiilor jurnalistice, este concluzia raportului „Libertăți fundamentale sub asediu. Stările de excepție creează antecedente periculoase pentru presa din România”, realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul IFEX, transmite Radio Europa Liberă.
Raportul prezintă concluziile monitorizării achizițiilor de servicii media și publicitate în perioada martie-iulie 2020 și prezintă modul în care autoritățile au utilizat fonduri publice pentru a-și promova imaginea.
Printre deciziile autorităților din perioada stării de urgență și de alertă cu efect direct asupra libertății de exprimare se numără:
- suspendarea netransparentă a unor site-uri și a dreptului la informare, prin controlarea strictă a fluxului de informații, dar și prin restricționarea dreptului la întrunire;
- intervențiile financiare ale statului prin achiziții publice de servicii media și printr-un fond de publicitate prezentat ca o formă de susținere a presei vulnerabile din perioada stării de alertă au pus la îndoială echidistanța media;
- lipsa de transparență a autorităților, dar și starea precară a presei încă dinainte de declanșarea pandemiei.
Toate aceste reglementări și practici adoptate de autoritățile române pe perioada stării de urgență și de alertă au creat direcții de gestionare a crizelor periculoase pentru democrație.
Ce conține raportul:
- Contextul legislativ și istoric al reglementărilor privind starea de urgență și alertă dar și modul netransparent în care a funcționat Grupul de Comunicare Strategică.
- Cum o formulare dintr-un paragraf al decretului prezidențial privind starea de urgență a permis posibilitatea blocării conținutului unor publicații online. Pe parcursul stării de urgență au fost suspendate 15 website-uri și alte două au fost obligate să scoată articole publicate pe platformele lor. Măsurile par a fi dovada unui vechi reflex care face din cenzură prima opțiune în comunicarea de criză.
- Cum dreptul la informare a fost afectat de decretul prezidențial prin dublarea termenului de răspuns al instituțiilor publice la cererile de informații publice. Sunt furnizate exemple documentate de presă privind refuzul autorităților locale și centrale de a răspunde la solicitările de informații.
- Explicații privind importanța dreptului de a formula avertizări de integritate prin care să fie divulgate nereguli din procesul de gestionare a crizei sanitare, drept limitat de facto în starea de urgență. Exemplele din studiu arată cum avertizorii de integritate sunt în continuare stigmatizați și descurajați să divulge neregulile pe care le cunosc.
- Exemple care arată că, în perioada analizată, atacuri asupra dreptului la liberă exprimare au venit și din partea Poliției. Au fost cazuri de persoane amendate pentru că au criticat modul în care au gestionat autoritățile criza sanitară.
- Cum a fost afectat dreptul la grevă și cel la libertatea întrunirilor. Reglementările neclare, mesajele venite de la autorități și frica de amenzi au făcut ca aceste drepturi fundamentale să fie imposibil de practicat. În aceste condiții, rețelele de socializare au devenit unul dintre puținele spații în care se putea coagula protestul, dar și acest spațiu a fost și monitorizat și restricționat de autorități.
- De ce presa scrisă a fost cea mai afectată de criza sanitară și de măsurile luate de autorități și care au fost pierderile înregistrate de media. Nu toți banii au dispărut însă din piață – publicitatea din bani publici a continuat să fie alocată, punând afacerile de media în situația de a fi dependente de această sursă de venit.
- Cum prin contractele de publicitate sau abonamentele de ziar achiziționate de autorități nu se cumpără doar reclamă sau exemplare de ziar, ci acces la conținutul editorial. Oferirea de contracte către toate instituțiile media locale, din județ/localitate, fără criterii de audiență, și achiziții de publicitate în perioada pandemiei pentru promovarea de evenimente sau acțiuni a căror desfășurare este incertă sunt alte practici identificate.
- Constatări la două luni după controversata campanie de publicitate de stat ca mijloc de sprijinire a presei, măsură contestată de CJI România: alocarea de publicitate publică într-un mod discreționar, fără criterii de impact impuse campaniei este împotriva legii achizițiilor publice, iar principalii beneficiari ai ordonanței sunt televiziunile și radiourile mari, cu audiență măsurată, în timp ce presa locală, cea care a fost cea mai afectată de efectele financiare ale crizei medicale, primește cel mai puțin sprijin. De asemenea, mecanismele prin care se alocă sumele recompensează clickbait-ul și goana după trafic și audiență, în detrimentul jurnalismului de calitate.
Concluzii:
O parte dintre limitările impuse în perioada de criză sanitară s-au dovedit excesive, unele insuficient gândite, altele aplicate defectuos. Având în vedere riscul anunțat al extinderii crizei COVID-19 în toamna anului 2020 și chiar dincolo de ea, este obligatoriu ca autoritățile române, alături de partenerii din societatea civilă să analizeze efectul acestor restricții și să ia măsurile de rigoare pentru menținerea unui echilibru just între nevoia de securitate – sanitară sau de altă natură – a societății și respectul real față de drepturile omului în perioade de criză.
