Vizita lui Volodimir Zelenski la București a fost urmărită cu mare interes și de reprezentanții comunității de români din Ucraina. Unii au fost încântați de rezultatele vizitei, alții însă, care au avut așteptări mai mari, au rămas dezamăgiți. Cel mai problematic punct – cel al bisericilor – a rămas nesoluționat însă, explică la RFI Marin Gherman, analist politic originar din Cernăuți, Ucraina și lector universitar dr. la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, unde predă relații internaționale.
Un mesaj politic ar fi fost necesar, explică politologul. Pentru început, Marin Gherman vorbește despre cele două tipuri de așteptări pe care le aveau românii din Ucraina.
Marin Gherman: Prima așteptare este cea tradițională. Aceasta este perspectiva sau ochelarii prin care privesc mulți dintre românii din mai ales din nordul Bucovinei, din Maramureșul istoric, din dreapta Tisei, problemele identitare, aceste discuții despre identitate, școală, religie și în general prezervarea identității.
Și alții erau în așteptarea unui dezgheț, exact așa cum a spus și Nicușor Dan, că nu ne-am privit cu prea multă încredere mult timp și parteneriatul strategic semnat e o dovadă că începem să ne privim altfel. Și de la așteptări și reacții diferite. Unii s-au bucurat foarte mult când Volodimir Zelenski a semnat acel decret privind Ziua Limbii Române în Ucraina. Alții au spus eh, nu e mare lucru, oricum sărbătorim Ziua Limbii Române încă din perioada sovietică și avem peste 30 de ediții ale Zilei Limbii Române, un festival la Cernăuți…
Avem și noi o lege care, de fapt, nu schimbă mare lucru. În acest registru- undeva prea mare așteptări și undeva o dezamăgire, iar alții care n-au avut mari așteptări, s-au bucurat – în această cheie este văzută această întâlnire. Mai puțin într-o cheie de securitate în Ucraina, pentru că așteptările privind securitatea nu vin neapărat din România.
Ei privesc mai mult în direcția Parisului, Statelor Unite ale Americii și mai mult, într-o cheie de o posibilă apropiere dintre cele două state, pentru a rezolv, punctual, niște probleme și pentru a construi ceva împreună. Că să recunoaștem, nu prea am construit mare lucru în aceste decenii, cu toate că am fi putut să o facem.
Rep: Dar concret se va schimba ceva? Pentru că nemulțumiri au fost de-a lungul timpului. Ăsta este un subiect foarte sensibil și care aprindea spiritele foarte puternic.
Marin Gherman: Dacă vorbim despre cele două subiecte diferite – când vorbim despre drepturile minorităților naționale ce am reușit să găsim pe surse deschise, deocamdată n-am găsit parteneriatul strategic în formula oficială recunoscută. Sunt niște drafturi.
Acest parteneriat este plin de declarații, de vorbe și se referă foarte mult la documentul de bază în relația bilaterală Tratatul de Cooperare din 1997, care, de fapt, reinventează și scoate la suprafață mecanismele de monitorizare a drepturilor minorităților naționale din ambele țări, de care noi am cam uitat.
Ultima ședință a Comisiei interguvernamentale mixte s-a desfășurat undeva prin 2018, deci au trecut câți ani în care noi nu am mai făcut vreo ședință pentru a discuta despre situația minorității naționale în timp ce avem atâta zgomot informațional pe tema aceasta. E foarte important să se revină acolo. Și, în plus, avem această zi a limbii române.
În rest, avem doar declarații și promisiuni. În ceea ce privește celelalte aspecte ale colaborării, sunt lucruri care ne bucură și aici vorbim și despre interconectarea energetică, interconectoarele acestea absolut necesare, o mai mare deschidere pentru conectarea țărilor prin puncte vamale. Despre proiectele privind energia și privind producția de echipamente militare – drone – știm foarte bine despre ce este vorba ucrainene pe teritoriul României.
Aici, desigur, din nou este împărțită comunitatea. Unii zic că poate fi afectată foarte mult România de această capacitate de producție, care este ucraineană. Să se uite Rusia mai rău în direcția României, iar alții spun că, dimpotrivă, pornind de la economie, putem să construim și proiecte culturale și lingvistice și să transformăm limba română în instrument economic, nu s-o lăsăm la nivelul unui etos etnic blocat în secolul trecut.
Rep: Cum rămâne cu problema bisericilor?
Chestiunea Bisericii, cel mai problematic dosar.
Marin Gherman: Este un dosar, cred, cel mai problematic în momentul de față și nu este prevăzut sub nicio formă în vreun document care să fie discutat sau semnat. Mie, personal, îmi pare rău că optica cu care este privită această problemă este greșită din ambele părți. S-a discutat într-o cheie narativă – este problema unor biserici, statul nu se amestecă.
Totuși, românii din regiunea Cernăuți, cele câteva biserici care au constituit nucleul asociației religioase Biserica Ortodoxă Română din Ucraina o spun foarte clar: noi avem nevoie de recunoașterea acestei structuri de către autoritățile de la Kiev și este blocat dosarul pe o linie politică.
Poate erau niște așteptări cel puțin să se dea un mecanism, nu o soluție, ca e foarte, foarte delicat acest aspect, un mecanism la care să se lucreze.
Și dacă nu-l avem până în acest moment și nu s-a discutat despre asta dintr-o astfel de perspectivă se vor perpetua unele situații neplăcute: cu preoți posibil mobilizați în front și din nou se vor zgudui spațiile informaționale bilaterale, cu alte cazuri de biserici care vor trece de la o subordine la alta, cu acuzații că românii din Ucraina sunt prinși într-un proiect canonic legat de Moscova și cu lipsa de alternative.
Deci era nevoie și să se discute într-o cheie politică. Da, este și o cheie canonică, o înțelegem fără doar și poate. Dar dacă n-am adus multă claritate în acest subiect, nu este chiar foarte bine. Dacă totuși vorbim despre o relație strategică, nu o relație dintre doi vecini.
