de Ines Pohl, redactor șef Deutsche Welle, preluare dw.com
Odată cu demisia șefei SPD, Nahles, alegerile anticipate devin mai probabile – și, deci, și sfârșitul erei Merkel. Cu toate acestea, partidele nu ar trebui să ia decizii pripite,
Rezultatele alegerilor europene cu o săptămână în urmă au declanșat un cutremur în politica germană, al cărui efect devastator devine vizibil acum. Anunțul șefei SPD, Andrea Nahles, de a demisiona din toate funcțiile este mult mai mult decât o problemă internă de partid a social-democraților germani. Este, în egală măsură, un simbol al stării în care se află SPD și CDU. Deci, a celor două mari partide, care, după înființarea Republicii Federale Germania, au deținut, alternativ și în diferite coaliții, funcția de cancelar federal.
Ines Pohl, redactor-șef DW
Ambelor partide le lipsește în prezent capacitatea de a-și asuma o responsabilitate reală de conducere – atât din punct de vedere programatic, cât și al persoanelor implicate.
Prestație slabă a șefei CDU
Să le luăm pe rând. Mai întâi CDU: De când Angela Merkel a renunțat la președinția partidului – forțată de performanța slabă a conservatorilor creștin-democrați în alegerile regionale, de land – luptele interne între diferitele facțiuni au scăpat de sub control. Noua șefă a partidului și potențială succesoare a cancelarei Merkel are o prestație mai mult decât nefericită. Apropierea lui Annegret Kramp-Karrenbauer de forțele aflate la periferia dreaptă a Uniunii Europene, în timpul campaniei electorale pentru PE, nu a adus niciun beneficiu partidului ei. Dimpotrivă.
Chiar mai gravă a fost catastrofa de imagine declanșată de comunicarea defectuoasă în cazul unui tânăr autor pe Youtube. Încercarea de a arăta forță politică prin apelul la o reglementare mai strictă a Internetului a avut efectul contrar. Prost din această chestiune nu a ieșit doar persoana Kramp-Karrenbauer, ci întregul partid. CDU pare îmbătrânit, epuizat și orice altceva decât pregătit pentru viitor.
SPD își caută locul
Pentru SPD, situația este și mai complicată. Timp de șase ani, partidul social-democrat a fost partenerul junior în marea coaliție și nu a reușit să-și impună propria agendă în fața unei cancelare abile. Fie că era vorba de salariul minim sau de îngrijirea copiilor: practic toate reformele inițiate de SPD au fost transformate de Angela Merkel în câștiguri politice proprii. SPD nu a găsit răspunsul adecvat, programatic, la problema fundamentală de a se repoziționa într-un peisaj politic german, în care un CDU liberal a preluat multe subiecte clasice ale SPD. În schimb, social democrații au preferat luptele interne și au prezentat mereu lideri noi.
Acum, Andrea Nahles demisionează din toate funcțiile (din fruntea SPD și de la președinția grupului parlamentar social-democrat din Bundestag – n. red.). Totul devine posibil. SPD a atins un nivel atât de scăzut, încât multe voci din interior cer să se pună capăt marii coaliții. Indiferent, care ar fi prețul.
Nori negri deasupra Bundestag-ului
Fără decizii pripite
Pericolul e mare. Ce s-ar întâmpla, dacă vor avea loc alegeri anticipate încă în acest an? Nici SPD, nici conservatorii din CDU și CSU dispun în prezent de lideri convingători. Nici unul dintre aceste partide are un program electoral care oferă răspunsuri la preocupările curente ale cetățenilor. Protecția climei ar fi doar una dintre teme, chiar dacă e cea mai prezentă, în momentul de față.
Germania este puternic ancorată în democrație. Și chiar în situația unor noi alegeri, nu ar exista pericolul ca populiștii de dreapta să câștige majoritatea pentru a prelua guvernarea. Aceasta este vestea bună din Germania, în aceste vremuri tulburi.
Rolul Germaniei în lume
Având în vedere rolul important pe care Germania îl joacă în situația actuală în lume, nici luptele interne de partid, nici intrigile politice nu trebuie să determine evoluțiile din zilele următoare. Atât SPD, cât și CDU ar fi bine sfătuite să-și lase timp pentru viitoarele decizii. Nu e nevoie de concluzii pripite, ci de concluzii corecte. Pe termen mediu, Germania va rămâne stabilă, din punct de vedere politic, și previzibilă pentru partenerii săi internaționali doar dacă actualii responsabili se gândesc la modelarea politicii de mâine – și nu la păstrarea puterii de azi.
