Cotidianul italian Corriere della Sera publică o interesantă analiză despre actualitatea politică de la Berlin, sub titlul „Sfârșitul unui model”. „Votul de neîncredere împotriva cancelarului Olaf Scholz reprezintă doar vârful aisbergului, restul ghețarului fiind însăși criza existențială a Germaniei contemporane”.
La sfârșitul anilor 1990, Germania prospera, fiind una dintre cele mai globalizate și mai interdependente națiuni de pe planetă. Două decenii mai târziu, această interdependență s-a dovedit a fi un neașteptat călcâi al lui Ahile, se arată în editorial. ”Timp de zeci de ani, Beijingul a cumpărat Volkswagen, Audi, Mercedes și BMW, dar a forțat industria germană să producă cel puțin o parte din aceste autoturisme pe propriul teritoriu și în joint venture cu parteneri locali cărora Berlinul a trebuit să le transfere know-how-ul. După ce au copiat tehnologia germană, mărcile chineze au depășit-o. Astăzi – mai ales în sectorul electric – China oferă modele de calitate superioară la prețuri mai mici”. „Germania, cândva locomotiva Europei, este în recesiune și va rămâne așa pentru cine știe cât timp”, avertizează Corriere.
În Wall Street Journal, Joseph Sternberg folosește imagini dramatice: „Muncitorii disponibilizați din industria auto nu pot merge altundeva, și Germania riscă să se scufunde într-un Ev Mediu industrial. Ne îndreptăm spre distrugerea capitalului uman pe scară largă”.
„Germania pe care o știam noi nu mai există”, titrează la rândul său New York Times. La prima vedere, povestea dezmembrării guvernului pare o intrigă politică nu tocmai palpitantă, pornită de la o ceartă pe buget. Însă dincolo de stratul superficial vom descoperi o criză existențială. Germania cu economie prosperă, cu coeziune socială, cu stabilitate politică nu mai există. Iar guvernul actual, sfâșiat de incompatibilități ideologice și zdruncinat de șocuri externe, s-a dovedit incapabil a face față noii situații. Potrivit publicației americane, motivele acestui declin sunt complexe. Dispariția bruscă a gazului rusesc ieftin e, firește, un factor important, însă la fel e și programul de reforme verzi al guvernului, care a exacerbat costurile energiei prin substituirea graduală a cărbunelui cu regenerabilele. Ceea ce nu i-a ajutat pe producătorii germani, care au probleme în a ține pasul cu competiția lor chineză.
