de general Dumitru Iliescu, fost șef SPP (preluare facebook)
Executarea fostului lider al PSD, Liviu Dragnea, la sfarsitul lunii Mai, nu a fost decisa la Bucuresti, asa cum cred multi analisti politici si comentatori pe la diversele posturi TV, ci la Washington D.C.! Acest aspect nu este un secret. Am prezentat, cu mult timp inainte de a fi condamnat, de ce Liviu Dragnea este o tinta, si ce i se pregateste. Nu am sa reiau acum toate elementele prezentate deja, puteti lectura postarile mele anterioare despre fostul sef al Camerei Deputatilor, si le veti gasi. Cert este insa ca Liviu Dragnea a vrut ca noua romanilor sa ne fie putin mai bine, si exact pentru asta a fost executat. In momentul in care a facut afirmatia, in mod public, ca nimeni nu mai poate lua din Romania ceea ce vrea fara sa plateasca nimic, dar si faptul ca vor fi acceptate doar acele actiuni care nu aduc atingere intereselor nationale, si-a semnat singur condamnarea. Aceasta afirmatie, pe care stapanul nostru strategic a primit-o ca pe o lovitura reala si directa, urma unor demersuri deja initiate si anume Legea offshore, prin care mega companiile lor erau vaduvite de multe miliarde de dolari si de posibilitatea de a dispune cum doreau de gazele din Marea Neagra, deciziile lui Dragnea de a nu da, fara o analiza serioasa si la adevarata valoare, obiectivele strategice pe care le mai are inca Romania, de a interzice dublul standard pentru produsele importate din Vest, de sprijinire a producatorilor autohtoni in competitia cu marile companii straine existente pe piata interna, si numarul exemplelor ar putea continua.
Ce nu s-a spus pana acum si este de fapt motivul substantial, deasupra toturor motivelor, fiecare in parte foarte important, si care a dus la condamnarea rapida a liderului celui mai mare partid politic din tara noastra, sunt de fapt semnalele transmise de acesta si dorinta lui ca Romania sa dezvolte relatii bune cu Rusia si, mai ales, cu China. In confruntarea acerba pentru mentinerea suprematiei mondiale pe multiple planuri a SUA in raport cu China si Rusia, demersurile lui Dragnea au fost percepute de Unchiul Sam ca un real pericol in realizarea intereselor geostategice americane, interese care vizau si angajarea, in acest conflict, si tarile din Europa de Est. Ori, atata timp cat Liviu Dragnea era presedintele partidului care controla Guvernul si Parlamentul Romaniei, care puteau aproba sau nu actiunile americane in aceasta zona, iar decizia lor nu era facultativa, el aparea in ochii acestora ca un obstacol major ce trebuia indepartat. Renuntarea SUA la Tratatul INF nu a fost determinata de incalcarea de catre Rusia a acestui tratat, ci de faptul ca o alta superputere, in speta China, care nu era parte a tratatului, a dezvoltat sisteme de rachete intermediare si le-a amplasat in zone strategice, care afecteaza interesele americane in zonele respective. Imediat dupa denuntarea tratatului respectiv, SUA au trecut la instalarea sistemelor de rachete, interzise pana atunci, in tari prietene din Asia de Est, incercand sa echilibreze balanta in zona. Dar intentia americanilor nu se limiteaza doar la aceste masuri. Ei au decis sa instaleze asemenea sisteme si in Europa de Est, in speta in Polonia si Romania. Acest demers se impune a fi imbratisat si de liderii cu decizie politica si administrativa, dar si de autoritatile publice cele mai importante ale statului nostru. Ar fi putut fi aceptate de Liviu Dragnea, cel care controla aceste autoritati? Americanii au considerat ca nu, si l-au trimis la ghilotina. Din acest motiv i-au interzis sa mai intre in SUA, inainte ca Instanta Suprema sa pronunte o condamnare definitiva, renuntand la principiul democratic atat de invocat si anume prezumtia de nevinovatie. Pornirea americanilor impotriva liderului din Teleorman a fost asa de puternica incat i-a sanctionat cu aceeasi masura si copiii, care sunt total nevinovati. I-ar fi pedepsit si nepotii si stranepotii daca i-ar fi avut. De ce? Dragnea nu este un terorist, nu este un criminal, nu a pus bombe si nu a ucis oameni nevinovati, de fapt nu a ucis pe nimeni, nu a fost acuzat ca si-a insusit milioane de dolari din banii publici, asa cum au facut multi americani, la ei, la noi si in multe alte tari, vorbim doar de angajarea a doua persoane care lucrau la partid, si nu la el acasa, in conditiile in care prejudiciul a fost calculat la 8000 de euro, care deja fusesera recuperati. Atunci de ce asemenea sanctiuni, care nu au nimic de-a face cu atat de trambitata democratie americana, de ce atata inversunare impotriva lui Dragnea?
Explicatia este una singura! Dragnea era cel care s-a opus planurilor americane de a ne atrage in actiuni deosebit de periculoase impotriva Chinei si Rusiei. El le-a cerut, actualului si fostului ministru al apararii, sa analizeze in mod serios noile achizitii de tehnica militara din SUA, vazand presiunile puternice venite din partea „partenerului” strategic, si sa evalueze pericolele si riscurile daca acceptam propunerile americanilor. Adica, a dat semnalul ca nu dorim achizitionarea pe multe, chiar foarte multe miliarde de dolari, si instalarea sistemelor de rachete interzise prin Tratatul INF. El si-a dat seama de pericolul pe care si-l asuma Romania, acela de a inceta sa mai existe, daca aproba solicitarile Unchiului Sam. Multora dintre voi nu va vine sa credeti aceste afirmatii si, in consecinta, am sa va prezint ce gandesc strategii americani despre aceste actiuni. Cunoscutul analist american Paul Craig Roberts, fost secretar adjunct al Trezoreriei americane pentru politica economică în timpul lui Ronald Reagan, profesor universitar, in prezent Director al Institutului de Economie Politica, persoana foarte respectata in randul analistilor, nu numai din SUA, datorita prognozelor realiste pe care le face, cu conexiuni puternice la structurile de decizie ale tarii sale si cu acces la informatii substantiale, in articolul intitulat „Iresponsabilitatea micilor naţiuni”, cu referire directa la Romania si Polonia, articol publicat imediat dupa vizita Presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, la Casa Alba, afirma urmatoarele:
– “Tratatul INF a fost, poate, cea mai importantă înţelegere dintre toate cele privitoare la controlul armamentului încheiate de preşedinţii americani din secolul 20 şi abandonat acum, în secolul 21, de guvernele neoconservatoare americane. Tratatul anihila ameninţarea misilelor ruseşti asupra Europei şi ameninţarea misilelor americane din Europa asupra Rusiei. Importanţa tratatului e legată de reducerea riscului de război nuclear accidental. Sistemele de avertizare au o lungă istorie a alarmelor false. Problema misilelor americane de la graniţa Rusiei este aceea că ele nu lasă nici un interval de reflecţie sau de contact cu Washingtonul atunci când Moscova primeşte o falsă alarmă. Având în vedere iresponsabilitatea cu care guvernările americane de la Clinton încoace au crescut tensiunile cu Rusia, misilele aflate la frontiera Rusiei impun practic conducerii statului rus să acţioneze imediat, apăsând pe buton imediat ce sună alarma.”;
– “Tratatul încheiat de Reagan şi Gorbaciov în 1987 eliminase această ameninţare. La ce serveşte resuscitarea ei ? De ce tace Congresul ? De ce tace Europa ? De ce tace media din SUA şi din Europa ? De ce facilitează această ameninţare România şi Polonia permiţând misilelor americane să staţioneze pe teritoriul lor?
E aproape sigur că guvernul român şi cel polonez au căpătat saci de bani de la complexul militaro-securitar american care vrea contracte de multe miliarde pentru a produce noi rachete. Aici vedem extrema iresponsabilitate a ţărilor mici. Fără guvernele corupte şi neghioabe ale României şi Poloniei, Washingtonul nu ar putea reînvia o ameninţare îngropată acum 31 de ani de Reagan şi Gorbaciov.
Nici măcar statul-marionetă al Germaniei ocupate nu a acceptat să adăpostească rachetele. Dar două state insignifiante, lipsite de importanţă în lume supun toată planeta la riscul războiului nuclear pentru ca nişte politicieni români şi polonezi să încaseze câteva milioane de dolari.
Misilele de la graniţa Rusiei care nu îngăduie nici un interval de reacţie sunt o problemă gravă pentru Rusia. Eu tot aştept ca Rusia să anunţe că la primul semn că au fost lansate rachete din România sau din Polonia cele două ţări vor înceta pe loc să existe. Asta ar putea trezi populaţiile din România şi din Polonia la primejdia în care le pun guvernele lor corupte.
De ce nu constituie provocările din România şi din Polonia o justificare suficientă pentru ca Rusia că ocupe preventiv ambele ţări ? E o provocare mai mare ca Rusia să ocupe cele două ţări decât ca ele să adăpostească rachetele americane împotriva Rusiei ? De ce doar prima ar fi o provocare, nu şi cealaltă ?
Nimeni nu poate veni în ajutorul României şi Poloniei nici dacă ar vrea. NATO e o glumă. N-ar rezista o zi într-o confruntare cu Rusia. Crede cineva că Statele Unite au de gând să se sinucidă pentru România şi Polonia ?” („The Irresponsibility of Small Nations”, http://www.paulcraigroberts.org, 23 august 2019)
Concluzia o trageti voi!
Eu il intreb doar pe locatarul de la Cotroceni daca este adevarat, daca ne-a tradat pe noi romanii pentru interese personale, meschine, si a aruncat Romania intr-o zona de pericol greu de imaginat. Sper sa ne raspunda, totusi! Avem acest drept! Nu vine el peste putin timp sa ne ceara votul sa-l realegem Presedintele Romaniei! Va las pe voi sa apreciati, daca merita, sau nu….
