Prima licitație pentru Șantierul Mangalia a eșuat, punând în pericol un miliard de euro. Un general NATO avertizează că insistența MApN de a lucra cu Rheinmetall poate compromite primul program SAFE.
Generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, vorbește, într-o analiză pentru „Adevărul”, despre gravitatea situației. Din postura de fost comandant NATO, el remarcă un aspect care ar trebui să dea de gândit autorităților, care au lăsat impresia că țin cu tot dinadinsul să dea partea leului companiei germane Rheinmetall.
„Normal ar fi ca societatea respectivă să aibă un plan de afaceri bine conturat. Însă știți foarte bine că, încă de la început, discuția a pornit de la premisa că ei nu doresc să achiziționeze întreaga infrastructură sau întregul șantier naval, considerând că au nevoie doar de anumite facilități din cadrul acestuia. Ați văzut că nu s-au prezentat la licitație; probabil așteaptă ca prețul de pornire să scadă. Nu sunt un expert în zona economică, dar nu pot să nu fiu îngrijorat când constat că lucrurile sunt blocate în prezent. Nu știu cât va dura acest blocaj, când și cum se vor debloca procedurile”, declară generalul.
În trimestrul al treilea din 2030, într-un interval deloc îndepărtat, ar trebui făcute ultimele plăți prin SAFE, ceea ce înseamnă că navele de luptă ar trebui finalizate până atunci.
„Mecanismul financiar permite ca ultima plată să fie efectuată în trimestrul al treilea din 2030, ceea ce înseamnă că mai avem la dispoziție doar patru ani efectivi. Iar o astfel de navă nu se construiește într-un timp scurt. Ca principiu, din modul în care am înțeles eu procesul, plățile se fac treptat, în funcție de derularea programului respectiv. Deci nu se achită totul la început și nici la sfârșit, ci gradual. Pe măsură ce programul avansează și demonstrezi că produce rezultate concrete, se mai eliberează câte o tranșă. De exemplu, dacă ai construit o navă, poți trage o parte din sumă din creditul respectiv”, avertizează generalul Toma.
„În acești patru ani, teoretic germanii ar trebui să achiziționeze șantierul sau infrastructura respectivă și să o utileze, deoarece nu știu în ce măsură acel șantier mai deține echipamentele necesare. Situația nu se compară cu cea a Șantierului Naval de la Galați, de exemplu, care a produs și produce constant nave militare pentru diverse armate din Europa și nu numai. La Mangalia trebuie angajat personal, iar oamenii trebuie instruiți. Vorbim despre o serie întreagă de etape obligatorii. Din păcate, cel puțin în acest moment, ne aflăm încă la momentul T0, în care doar așteptăm să se inițieze ceva, să se întâmple ceva”, este semnalul de alarmă tras de generalul Toma.
