O revolutie bazata pe sapte litere care se-ntind – ca parjolul, ca apa iesita din matca, ca norul de lacuste – pe toate T-shirt-urile acestei veri, pe autobuze si tramvaie, pe coridoarele scolilor, tatuate pe bratele vanjoase ale baietilor din Ferentari, pe pulpele fetelor si pe spatele lor dezgolit, in amfiteatrele universitatilor, pe banderolele manifestantilor, pe uniformele jandarmilor si ale mascatilor veniti sa-i pazeasca, pe batele lor, pe castile lor, pe carapacea lor de broasca testoasa. Apoi in gradini si in parcuri si in magazine, pe uniformele agentilor de circulatie, pe fatadele blocurilor, pe trotuare, in mall-uri, pretutindeni, cuprinzand in cele din urma „uzinele si ogoarele patriei”, susține Gabriel Liiceanu într-un articol publicat pe Contributors.
Credeti ca e putin lucru sa gasesti acel cuvant care face ca un popor sa ajunga, in lumea deconcertanta de contorsionisti a politicului, la diferenta fundamentala dintre bine si rau? E oare cazul sa ne plangem si sa strambam din nas ca diferenta aceasta e obligata uneori sa intre in lume imbracata in hainele umile ale unei injuraturi perfect plasate?, mai afirmă el.
Acest cuvant exprima neindoielnic cea mai concisa injuratura din specia celor mai concise exprimari care sunt injuraturile. Cioran pune de altfel injuratura pe primul loc, inainte de telegrama si epitaf, ca modele de stil, dat fiind ca toate au atins lapidaritatea suprema. In contextul celor sapte litere, injuratura noastra suna aproape ca o alta abreviere, si este, pana la urma abrevierea aceasta: Manipulare-Uzurpare-Indignare-Exasperare. Eu asa o talmacesc. Cred ca acesta e subtextul pe care-l scot la lumina, din adancul fiintelor noastre ultragiate, cele patru litere ale cuvantului buclucas. Si nu vi se pare ca fiind cea mai recent activata injuratura a societatii noastre, ea pare mai putin virulenta decat stramosestile injuraturi? Proprietatea ei nevitriolanta imi permite s-o rostesc fara sa rosesc. Pentru mine, ea functioneaza ca injuratura mijlocit, obligandu-ma sa-i caut in prealabil sensul, lipsindu-i forta bruta a cuvantului care, in cazul injuraturilor neaose, pleaca precum piatra din prastie cu sens cu tot, mai afirmă Liiceanu.
