Frankfurter Allgemeine Zeitung: Europa de Est acum 70 de ani, la finele războiului

Ruşii şi vecinii lor „au în comun amintiri tragice”, subliniază comentatorul FAZ. Au fost şi victimele lui Hitler, şi ale lui Stalin. Campania germană în est a fost împotriva polonezilor, a ucrainenilor, bieloruşilor şi ruşilor. Iar teroarea sovietică a afectat toate popoarele ajunse în sfera de influenţă a URSS. Cu toate acestea, suferinţa comună „nu a apropiat acele popoare. Dimpotrivă, istoria secolului 20 împovărează astăzi masiv Europa de Est”.

Cine afirmă că „vinovat de asta este doar preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, şi propagandiştii săi se pripeşte”, mai consideră Veser. Dat fiind că „Uniunea Sovietică a fost percepută ca un stat rusesc, în ciuda ideologiei sale internaţionaliste”, ruşii sunt mai împovăraţi de istoria sovietică decât alte foste „popoare sovietice”. Este paradoxal că numeroşi ruşi văd în Stalin un personaj istoric pozitiv, deşi a ucis nenumăraţi ruşi. Faptul se poate explica doar prin urmele adânci lăsate de fracturile istorice în destinul multor familii de ruşi.

Teroarea anilor 30 a afectat numeroase popoare ale URSS. Dar „teroarea a fost acompaniată de integrarea, de către Stalin, a naţionalismului rus în ideologia comunistă”. În schimb, în alte Republici Sovietice, de exemplu în Ucraina, elita naţională şi culturală care „abia apucase să se înfiripe a fost eliminată intenţionat”. De aceea, ucrainenilor le este astăzi la îndemână să se identifice cu acele grozăvii, fiindcă se percep ca victime colective şi aruncă întreaga vină pe umerii Moscovei. Totuşi, „este incorect, fiindcă într-un sistem în care denunţul a fost ridicat la rangul de datorie cetăţenească, călăii şi victimele făceau adesea parte din aceeaşi familie. Câteodată s-a întâmplat să fie reunite într-una şi aceeaşi persoană”, evidenţiază autorul.

Cine vrea să elucideze în Rusia trecutul stalinist nu dispune de o strategie de disculpare naţională şi de aceea ajunge rapid într-un punct dureros, care poate distruge familii până şi acum, după atâtea decenii. De aceea este de înţeles ezitarea cu care se abordează această dureroasă şi complicată istorie. Totuşi, experienţele avute de organizaţia „Memorial” – singura din Rusia care se străduieşte să elucideze sistematic crimele lui Stalin – cu victimele şi urmaşii lor arată că acesta este singurul drum pentru reconcilierea Rusiei cu propriul trecut.

Dar un asemenea proces nu poate alcătui un narativ istoric menit să ofere încredere în sine unei naţiuni. Numai „Marele război de Apărare a Patriei” poate asigura asta, povestea rezistenţei eroice în faţa unui agresor nemilos. Brutalitatea campaniei naziste i-a silit pe ruşi, dar şi pe ucraineni şi bieloruşi să lupte pentru Stalin, indiferent că îl urau sau îl simpatizau pe ţarul roşu. Apoi, „victoria asupra Germaniei naziste le-a unit cu adevărat pe popoarele înglobate silit în URSS. Până astăzi, acea victorie uneşte societatea rusă”, constată Reinhard Veser.

De aceea, orice guvern rus trebuie să acorde mare însemnătate zilei de 9 mai, „Ziua Victoriei”, şi să cultive amintirile legate de război. Ruşii aşteaptă de asemenea, pe drept cuvânt, ca Europa şi mai ales Germania să-i comemoreze şi onoreze pe eroii Armatei Roşii, care au pus capăt regimului nazist. Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, a făcut recent exact asta.

Rănile provocate de teroarea lui Hitler şi Stalin sunt foarte adânci şi nu se pot vindeca decât în timp. Un asemenea proces este dureros, fapt demonstrat şi de istoria reconcilierii Germaniei cu vecinii săi. Că Germania are astăzi raporturi bune cu toţi vecinii este aproape un miracol, dacă ne gândim la crimele comise de germani între anii 1939 -1945. În Europa de Est în schimb, „prăpastia dintre Rusia şi vecinii săi se adânceşte, fiindcă Putin instrumentalizează trecutul în favoarea politicii sale agresive”, consideră comentatorul FAZ.

În loc să evidenţieze experienţele istorice care unesc, Moscova îi defăimează pe cei care amintesc de părţile întunecate ale războiului purtat de ruşi, cum ar fi deportarea unor popoare întregi, acuzate de colaborare cu naziştii. Polonezii şi cei din Ţările Baltice, care nu au avut cum să vadă o eliberare în extinderea hegemoniei lui Stalin în întreaga Europă Centrală şi de Est, sunt acuzaţi că sunt simpatizanţi ai fascismului.

Iar punctul culminant al acestui joc cinic cu istoria este punerea semnului egalităţii între lupta separatiştilor proruşi din estul Ucraieni şi lupta de acum şapte decenii şi mai bine împotriva ocupantului german. Această distorsionare a adevărului istoric demonstrează „dispreţ pentru toate victimele violenţei totalitare, inclusiv ruşi, şi generează noi conflicte, foarte periculoase pentru Europa”, conchide autorul.