Scandalul care zguduie în prezent Bundeswehr-ul (armata germană), după ce s-a descoperit că un militar german se dădea drept refugiat sirian planificând un atentat, scoate la lumină aspecte legate de gestionarea haotică a cererilor de azil în țară pe fondul afluxului recent de migranți, comentează vineri France Presse conform Agerpres.
Franco Albrecht, locotenent în prezent în spatele gratiilor, a reușit să se înregistreze ca refugiat sirian care a fugit din calea războiului și a obținut în această calitate în 2016 dreptul de ședere de un an și o indemnizație lunară de 409 de euro.
Cu toate acestea, militarul de 28 de ani, suspectat că planifica sub această acoperire un atentat împotriva unor personalități de stânga sau a străinilor, nu a vorbit în arabă în timpul audierii sale în fața administrației însărcinate cu cererea sa de azil.
El s-a prezentat sub numele ciudat de David Benjamin, pretinzând că aparține unei minorități franceze în Siria.
Acest caz incredibil aduce în actualitate întrebări incomode cu privire la gestionarea a peste un milion de dosare de cereri de azil din afluxul din perioada 2015-2016, în timp ce autoritățile germane au promis să examineze cu severitate aceste dosare de teama escrocilor și a amenințării jihadiste.
Organizații neguvernamentale și juriști trag de mai multe luni un semnal de alarmă, denunțând un personal subcalificat, traducători incompetenți și un haos administrativ care poate avea consecințe grave pentru populațiile vulnerabile.
Odată cu sosirea masivă a migranților, Oficiul federal pentru migrație și refugiați (BAMF) se confruntă cu o sarcină colosală. În câteva luni, această administrație însărcinată să audieze solicitanții și să decidă asupra cererilor lor a trebuit să facă angajări de la 3.000 la 7.300 de angajați. Instruirea lor a fost redusă la minimum: de la 14 săptămâni la zece zile, uneori.
„Doar cantitatea contează și nu calitatea” când vrei să decizi în cazul a 1 milion de cereri de azil pe an, denunță Sebastian Ludwig, de la organizația socială a Bisericii protestante (Diakonie).
La sfârșitul anului 2016, un munte de 450.000 de dosare nerezolvate erau îngrămădite pe birourile BAMF. În consecință, unii refugiați așteaptă aproape câte un an înainte de a ști care le va fi soarta. Alții, convocați de BAMF, așteaptă cu răbdare ore în șir pentru un interviu individual, dar nu reușesc să ajungă în această fază din lipsă de timp, fiind necesară reprogramarea.
Translatorii, recrutați în masă și prost plătiți, sunt rareori profesioniști. În unele cazuri, ei abia cunosc limba din care ar trebui să traducă.
„Din ce în ce mai mult, acești oameni decid (să acorde azil sau nu), fără să aibă habar. Ei nu cunosc ABC-ul dreptului de azil”, se revoltă Hubert Heinhold, un avocat din Munchen, care apără refugiați de zeci de ani, în săptămânalul Die Zeit.
