Potrivit Ton Cremers, un fost şef al securităţii de la celebrul Rijksmuseum din Amsterdam, „autorităţile române au eşuat prin faptul că nu au stabilit standarde clare de securitate pentru artefactele lor”.
Ton Cremers, un fost şef al securităţii de la Rijksmuseum, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la sistemul de securitate al muzeului în urma furtului. „Acest jaf putea fi absolut prevenit”, a declarat Cremers într-un interviu acordat NRC. El a explicat că securitatea muzeelor ar trebui să includă mai multe niveluri de protecţie pentru a preveni o breşă rapidă. „Dacă cineva sparge uşa principală, nu ar trebui să poată lua cele mai valoroase piese în două minute”, a spus el.
Muzeul Drents nu a confirmat dacă suspecţii arestaţi au legătură cu artefactele furate. Directorul muzeului, Harry Tupan, a declarat că au fost luate toate măsurile de securitate necesare pentru obiectele furate
Cremers a subliniat că securitatea muzeelor ar trebui să fie concepută ca o ceapă, cu mai multe straturi de protecţie înainte de a ajunge la cele mai valoroase obiecte. „Aparent, în acest caz, nu a existat nimic dincolo de învelişul exterior. Dacă cineva aruncă în aer uşa principală, nu ar trebui să poată lua cele mai importante piese în două minute”, a spus el.
O problemă cheie, potrivit lui Cremers, a fost lipsa barierelor suplimentare după breşa iniţială. „Ar fi trebuit să existe mai multe uşi în interior, fiecare necesitând timp pentru a fi spartă. Apoi vin vitrinele”, a explicat el. „Am elaborat standarde de securitate în urmă cu peste 20 de ani, care cereau vitrine cu o rezistenţă la efracţie de cel puţin 20 de minute. Unele au fost testate de profesionişti care le-au lovit cu ciocanul timp de 30 de minute, fără succes”.
Cremers a respins preocupările legate de costuri în ceea ce priveşte vitrinele mai bune. „Cheltuielile trebuie cântărite în raport cu importanţa protecţiei”, a declarat el. „În urmă cu şase ani, un mic muzeu provincial din Ţările de Jos a cheltuit 24.000 de euro pe o vitrină construită la comandă pentru un vas de la Luvru. Acea vitrină ar fi fost suficient de puternică pentru a proteja coiful dacic furat. Luvru a impus această condiţie înainte de a împrumuta piesa”.
„Muzeul Drents a eşuat. Autorităţile române au eşuat prin faptul că nu au stabilit standarde clare de securitate pentru artefactele lor”
