În chip surprinzător, zilele acestea ați sugerat tineretului un gest, o atitudine gravă, anume, ca în fața dificultăților cu care se confruntă țara pe mâna actualilor conducători politici, să o părăsească, să-și ia lumea în cap. De data aceasta o spun răspicat și cu toată puterea : Nu, Domnule Pleșu!, scrie într-un articol publicat de Turnul Sfatului din Sibiu fostul ministru de interne țărănist Gavril Dejeu.
Nu zic că nu aveți dreptate. În cele din urmă există și o limită a suportabilității morale în fața turpitudinii. Aici este însă vorba de mai mult. Avem deja în jur de 4 milioane de români dintre cei mai valoroși care ne-au părăsit fără prea multe șanse de a reveni. Se spune că după Siria suntem a doua țară în privința emigrației. Ori a-ți părăsi țara, glia, pământul strămoșesc în care ne-am plămădit ca neam, a fi surzi în fața chemării instinctive pe care ne-o adresează graiul și memoria, cu alte cuvinte a te desprinde de rădăcini și a pluti în valurile lumii fără ancoră și busolă, însemnează, în cele din urmă, a fi al nimănui. Poți deveni formal cetățean al cutărui stat, ba unul și al lumii globalizate, poți trăi mai bine decât în țara ta, dar știți dictonul înțelept cu pâinea . . .Și apoi, să nu uităm de responsabilitate și obligații. Cine să lupte pentru România dacă românii o părăsesc?, mai susține Dejeu.
