Informatia exploziva a anului, si care din punctul meu de vedere va fi greu de depasit, este recunoasterea oficiala a SRI-ului de saptamana trecuta ca de multi ani se implica in activitatea de realizare efectiva a justitiei in Romania. Cot la cot cu procurorii si judecatorii, angajatii SRI se implica in instrumentarea penala si judecarea dosarelor in justitie. Sau, cu cuvintele intocmai ale generalului Dumbrava, “daca in urma cu cativa ani consideram ca ne-am atins obiectivul odata cu sesizarea PNA, de exemplu, daca ulterior ne retrageam din campul tactic odata cu sesizarea instantei prin rechizitoriu, apreciind ca misiunea noastra a fost incheiata, in prezent ne mentinem interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze.”, afirmă fostul membru al CSM, Adrian Toni Neacsu, într-un articol publicat pe jurindex.ro
Recunoasterea SRI transforma presupunerile intr-un cosmar pentru independenta justitiei. De asemenea, presa ar fi trebuit sa declanseze un SRI-gate. Nu se va intampla nimic din aceasta agitatie si ceva imi spune ca momentul iesirii SRI cu o recunoastere neprovocata de nimeni nu a fost deloc unul spontan, ci dimpotriva a fost programat exact in acest moment tocmai pentru ca societatea romaneasca este incapabila de o reactie, mai spune fostul membru al CSM.
ARTICOLUL INTEGRAL AL LUI ADRIAN TONI NEACȘU:
Informatia exploziva a anului, si care din punctul meu de vedere va fi greu de depasit, este recunoasterea oficiala a SRI-ului de saptamana trecuta ca de multi ani se implica in activitatea de realizare efectiva a justitiei in Romania. Cot la cot cu procurorii si judecatorii, angajatii SRI se implica in instrumentarea penala si judecarea dosarelor in justitie. Sau, cu cuvintele intocmai ale generalului Dumbrava, “daca in urma cu cativa ani consideram ca ne-am atins obiectivul odata cu sesizarea PNA, de exemplu, daca ulterior ne retrageam din campul tactic odata cu sesizarea instantei prin rechizitoriu, apreciind ca misiunea noastra a fost incheiata, in prezent ne mentinem interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze.”
Continutul incendiar al acestor declaratii a fost bine surprins, chiar numai prin simpla intuitie, de maestrul Ion Cristoiu. Acesta a realizat ca ceva nu este in regula, desi si-a concentrat analiza spre presupusul mesaj pe care SRI a iesit sa-l transmita public in ce priveste pretentia recunoasterii propriilor merite in starpirea coruptilor. Maestrul a vazut din atitudinea generalului doar pieptul bombat a orgoliu. Era si asta, dar ordinul de zi pe unitate a sunat altfel.
Un alt comentator, cu acribia jurnalistului specializat pe justitie, a pus ceva mai direct degetul pe problema: serviciile de informatii nu au voie sa imixtioneze in activitatea puterii judecatoresti reprezentata exclusiv de judecatori, iar SRI nu-si poate asuma constitutional misiunea de instaurare a legii in Romania. Cum spuneam, Razvan Savaliuc cunoaste destule budoare ale justitiei, astfel incat simte mai bine unde este deficienta de legalitate in aceasta constructie.
“Fenomenul coruptiei, ca amenintare la adresa securitatii nationale, a intrat relativ recent in portofoliul SRI“ Recunoasterea senina a acestei enormitatii ar fi trebuit sa duca la cutremure in administratia serviciilor speciale. Consiliul Superior al Magistraturii ar fi trebuit pana acum sa se isterizeze, sa declanseze actiuni ample de verificare si aparare a independentei sistemului judiciar, sa protesteze pe toate canalele formale si informale, sa inroseasca telefoanele ambasadelor. Cat timp am fost in CSM, cea mai mare temere a mea si a micului grup necondus politic din care faceam parte era posibila implicare in acest fel a SRI in justitie. Simteam efectele, aveam franturi de informatii care ne ingrijorau, banuiam ca situatia operativa era mult mai grava decat in general eram dispusi sa acceptam. Recunoasterea SRI transforma presupunerile intr-un cosmar pentru independenta justitiei. De asemenea, presa ar fi trebuit sa declanseze un SRI-gate. Nu se va intampla nimic din aceasta agitatie si ceva imi spune ca momentul iesirii SRI cu o recunoastere neprovocata de nimeni nu a fost deloc unul spontan, ci dimpotriva a fost programat exact in acest moment tocmai pentru ca societatea romaneasca este incapabila de o reactie.
Pentru ca nu vreau nici eu sa provoc serviciul dincolo de propriul meu instinctul de conservare, nu voi mai face decat cateva observatii punctuale, cu care ma simt dator fata de propria mea constiinta in primul rand. In acest fel voi raspunde si catorva din intrebarile puse puse in timida incercare de dezbatere din presa.
Primo. Serviciul Roman de Informatii nu poate in nici un fel in mod legal sa se implice in activitatea de instrumentare a cauzelor penale in Romania. Indiferent ca aceste dosare sunt de coruptie sau obisnuite , SRI-ul are potrivit Constitutiei Romaniei, Legii nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei si Legii nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea SRI exclusiv atributii in domeniul sigurantei nationale. Mai exact, potrivit art. 2 din legea sa de functionare, Serviciul Roman de Informatii organizeaza si executa activitati pentru culegerea, verificarea si valorificarea informatiilor necesare cunoasterii, prevenirii si contracararii oricaror actiuni care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei.
Amenintarile la adresa sigurantei nationale a Romaniei sunt expres si limitativ prevazute in art. 3 din Legea sigurantei nationale. Pentru ca enumerarea e lunga (lit. a-l) nu am sa o reproduc aici, dar va trebui sa ma credeti pe cuvant ca toate vizeaza actiuni grave indreptate impotriva statului roman cum ar fi tradarea, spionajul, subminarea, sabotajul, acte teroriste, totalitariste, separatiste s.a. Doar printr-un delir interpretativ iresponsabil se pot extinde atributiile SRI catre zona instructiei si solutionarii cauzelor penale.
Secundo. Desi d-ul general Dumbrava este un foarte bun jurist si in genere este o placere intelectuala sa dezbati chestiuni juridice controversate cu el, mesajele din interviu nu sunt tehnice si nu-i apartin, fiind simple exercitii de comunicare ale Serviciului insusi. Atunci cand dumnealui spune ca SRI-ul monitorizeaza dosarele de coruptie pana la solutionarea lor definitiva, trebuie inteles nu numai ca inculpatii, avocatii si martorii din dosare sunt indeaproape pusi sub observatie, dar mai ales cajudecatorii cauzei insesi reprezinta obiectivul principal. Ofiterii SRI nu ajuta doar la instrumentarea cauzelor penale de catre politisti si procurori. Principala lor sarcina este sa se asigure ca judecatorii nu prezinta nici un fel de risc, ca nu defecteaza. Potrivit unor statistici la care am avut acces in calitatea mea de membru CSM, mai mult de 75% din judecatorii care intrau in cauze penale in Romania faceau obiectul unui denunt, plangeri ori sesizari din oficiu la DNA. Nu stiu care este in momentul de fata acest procent, dar stiu ca un serviciu de informatii are nevoie de justificarea formala a existentei unui dosar pe numele unui judecator pentru a se putea implica operativ.
Tertio. Serviciul Roman de Informatii nu si-a arogat singur atributii pe care potrivit Constitutiei si legilor nu le are. Exista cel putin 3 hotarari ale CSAT de care am eu cunostinta prin care acestuia i s-au atribuit competente clare in domeniul monitorizarii sistemului judiciar. Cu siguranta exista si altele. Din jurul anului 2007 exista o hotarare a CSAT potrivit cu care sectiile comerciale ale instantelor, mai exact judecatorii sindici, reprezinta o vulnerabilitate in fata coruptiei. E prima oara cand ofiterii SRI au fost pusi sa fileze si sa stranga informatii in legatura cu judecatorii. Cu un an inainte Monica Macovei desfiintase SIPA, serviciul special care strangea informatii privind coruptia in sistemul judiciar, in special din penitenciare. In 2009 a izbucnit cel mai mare protest organizat al instantelor judecatoresti si al instantelor. Judecatorii au refuzat sa intre in salile de judecata, justitia a fost la propriu paralizata zile in sir, judecatorii refuzau sa judece dosarele.. Liderii acestei greve, printre care si subsemnatul, au facut obiectul unei alte hotarari CSAT, care a extins monitorizarea si le nivelul asociatiilor profesionale, al sefilor formali si informali ai acestora, al cercurilor de influenta din sistemul judiciar, dar si asupra vechiului CSM, care pactizase cu protestatarii. Din perioada imediat urmatoare, cel mai probabil 2010, dateaza urmatoarea hotarare CSAT de care se cunoaste, in care coruptia in general a fost asimilata drept o vulnerabilitate pentru siguranta nationala, dandu-se ordine precise celor 3 servicii de informatii pricipale si stabilindu-li-se competente intr-un domeniu care excede cadrului lor legal de functionare. Hotararile CSAT sunt obligatorii pentru SRI. “in exercitarea atributiilor ce ii revin Consiliul Suprem de Aparare a tarii emite hotarari, potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autoritatile administratiei publice si institutiile publice la care se refera. Acestea raspund, in conditiile legii, de masurile luate pentru punerea lor in aplicare.” (Legea nr. 415/2002)
Quarto. CSAT-ul, fie el condus de voluntarul Traian Basescu sau de orice alt presedinte, nu putea legal, in baza atributiilor proprii, sa extinda cu de la sine putere competentele Serviciului Roman de Informatii acolo unde Constitutia si celelalte legi nu-i permit. CSAT nu este organ legislativ si ca atare nu poate crea noi reglementari. Formal, hotararile CSAT trebuie sa fie conforme cu legile statului roman, sa se subordoneze acestora, adica sa nu le modifice sau completeze. CSAT-ul nu poate crea noi competente pentru SRI, fiind doar un organ de coordonare la nivel administrativ al activitatii serviciilor speciale. in practica insa, hotararile CSAT sunt secrete si nu se supun controlului judecatoresc sau altei forme de control. Controlul parlamentar prevazut de Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii lipseste cu desavarsire. Desi au existat incercari de transformare a CSAT-ului intr-un organ de reglementare in domeniul apararii nationale si a securitatii (ceea ce l-ar fi facut in mod bizar asemanator fostului Consiliu al Apararii Republicii Socialiste Romania), Curtea Constitutionala a declarat ca nefiind admisibil asa ceva. Daca exista hotarari ale CSAT care obliga SRI-ul sa se implice in activitatea judiciara din Romania, acestea incalca in mod cert ordinea de drept constitutionala din Romania, Curtea Constitutionala fiind cea care legitimeaza clar o astfel de afirmatie.
In concluzie, in raspar partial cu analizele similare pe aceasta tema, cred ca SRI-ul a decis sa iasa public cu un astfel de subiect, asumandu-si riscul, moderat de altfel, al unui scandal mediatic, tocmai pentru a pune noul CSAT si mai ales pe seful acestuia, presedintele Iohannis, in fata faptului implinit. SRI-ul recunoaste public in 2015 imixtiunea sa la ordin in justitie, dupa alegerea unui nou presedinte al Romaniei, care in acelasi timp, este si presedintele CSAT, tocmai pentru ca stie ca hotararile CSAT anterioare sunt nelegale. Problema fundamentala nu este implicarea unui serviciu de informatii in justitie, lucru de altfel foarte grav in sine, ci implicarea sa la ordinul dat de Consiliul Suprem de Aparare a tarii. Recunoscand public existenta unor ordine pe care le are in domeniul monitorizarii vietii civile in Romania, serviciul pune presiunea pe noul CSAT, care nu va putea decat fie sa continue politicile anterioare, in acest fel serviciul avand in continuare acoperire formala pentru actiunile lui, fie sa-si asume unilateral scandalul deconspirarii unor actiuni de-o anti-constitutionalitate grosolana, care ar soca Europa prin dezvaluirea existentei unei justitii infaptuita cu agenti secreti.
Cartoful fierbinte e la Presedintele Iohannis. Oricum ar fi, SRI-ul cade, ca mata, in picioare.
