Direcția Mari Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) nu reușește să își atingă scopul, acela de a reduce decalajul dintre taxele datorate și cele încasate, din cauza faptului că risipește resurse pe activități care aduc puțini bani la buget, sau pe controale solicitate de alte instituții, inclusiv Curtea de Conturi, reiese din „Raportul de asistență tehnică privind Îmbunătățirea Administrării Riscului de Conformare pe care îl prezintă Marii Contribuabili”, întocmit de Fondul Monetar Internațional.
„Este foarte probabil ca eforturile ce se fac (în cadrul DMC-n.r.) să nu aibă un impact prea mare asupra gap-ului fiscal, dacă acest impact există. (…) Resursele de control irosite pe inspecții neproductive sunt enorme”, se menționează în raportul citat.
Printre cauzele care generează această situație se numără faptul că aproximativ 46% din resursele anuale de control ale DMC sunt utilizate pentru rambursări de TVA, rezultate semnificative obținându-se în doar 10% din inspecțiile efectuate.
„În administrațiile fiscale avansate, controlul rambursărilor de TVA ocupă un procent foarte mic din resursele DMC (sub 5%). Analiza de risc și ierarhizarea după priorități ar trebui să direcționeze activitățile de control către acele deconturi de TVA cu opțiune de rambursare ce prezintă riscuri majore. Resursele economisite ar trebui să fie utilizate pentru controlul unor aspecte ce prezintă o mai mare semnificație din punct de vedere al asigurării unor fluxuri de venituri majore”, se subliniază în raportul FMI.
În plus, instituția internațională remarcă faptul că timpul utilizat la fiecare inspecție este prea mare în comparație cu standardele internaționale. „În România, o inspecție de rambursare de TVA la un mare contribuabil durează în medie jumătate de an, în timp ce în administrațiile avansate astfel de inspecții durează o zi sau chiar mai puțin. Se afirmă că principalele motive pentru durata atât de mare a inspecțiilor sunt atenția sporită acordată activităților de control fiscal ale ANAF de către Curtea de Conturi, conjugată cu faptul că inspectorii pot fi trași personal la răspundere pentru orice discrepanță de impozite și taxe neidentificată în timpul inspecțiilor”, se mai notează în raport.
Totodată, FMI susține că o treime din resursele anuale de control sunt folosite spre a efectua controale la solicitarea Curții de Conturi, a altor părți din ANAF și a altor autorități. „Aceste controale generează adeseori rezultate foarte modeste. Se spune că eforturile sunt de multe ori concentrate pe ‘găsirea ultimului leu”, se mai arată în raport.
Conform documentului, restul de 20% din resursele anuale de control sunt concentrate în principal pe planuri de control elaborate „de jos în sus” (deși Centrala ANAF are o contribuție mică la aceste planuri). În plus, nu există o abordare strategică, iar rezultatele sunt deci slabe.
„Există deficiențe și în activitățile de asistență contribuabili și de colectare, ceea ce șubrezește capacitatea DMC de a avea un impact efectiv asupra comportamentelor contribuabililor în materie de conformare. Spre exemplu, serviciile destinate contribuabililor nu sunt adaptate spre a ataca domeniile de risc major, ci sunt mai degrabă răspunsuri la întrebări sau solicitări adresate de contribuabili și de firmele de contabilitate”, se mai precizează în raportul FMI.
des
