spot_img
5.8 C
București
marți, noiembrie 5, 2024
AcasăAnalizeFiul unui vraci celebru din Amazon, părintele cerșetorilor români din Suedia

Fiul unui vraci celebru din Amazon, părintele cerșetorilor români din Suedia

-

- Reclama -

Este sociolog și fiu al unui vraci celebru. În țara lui a organizat misiuni de ajutorare a satelor din pădurea amazoniană și a predat la universitate. Ajuns în Suedia, a trăit mai întâi pe stradă și a cântat cu grupuri din America latină. Astăzi, ecuadorianul Bienvenido Flores este probabil cel mai bun cunoscător al fenomenului cerșetoriei din câți are țara scandinavă, transmite RFI.

- Reclama -

REPORTAJUL RFI:

 “Eu îi zic Bulibașa. Eu sunt primul care i-am zis că e Bulibașa al nostru șeful nostru la țigani. Sunt de la Brăila și mă numesc Ciurea Marcel. E băiat bun, Bienvenido. Îl cunosc cerșetorii din Stockholm pe Bienvenido. Toți. Full. “

“Bienvenido Flores mi-a zis să strâng toată lumea și să mă duc la regină. Am plecat chiar la ea la palat. Mi-am luat toată țigănimea și m-am dus la ea. “Ce pot să te ajut eu”, m-a întrebat. Regina aparține din partea țigănimea noastră. Ea, din câte am observat eu, are legea noastră. Și a fost de acord să se facă o lege ca să rămânem aici. Așa că îi mulțumim mult la regină. Sarumana pentru tot. “

“Îi învăț să-și cunoască puterea. În Suedia, dacă ești singur autoritățile nu te iau în serios. Te întreabă mereu dacă faci parte dintr-o organizație.”

În 2010, Bienvenido Flores a avut primul contact cu România mulțumită câinelui său Ecko. Acesta s-a oprit lângă un cerșetor.  De atunci, ecuadorianul face pentru românii și bulgarii care stau pe străzile Stockholmului mai mult decât oricine altcineva. Îi organizează, merge cu ei la autorități, le dă idei cum să câștige bani în mod legal, dar îi și trimite în fața justiției dacă descoperă ilegalități mari.

“Scopul meu în viață nu e să fiu cu grupul acesta. Eu sunt acum, însă mâine se poate întâmplă ceva. Ei știu acum că pot influența.“

Conform lui Bienvenido, Suedia a fost foarte multă vreme un paradis pentru cerșetori. Oamenii le dădeau sume atât de mari, încât unii foști cerșetori au reușit să cumpere imobile, în care acum îi cazează pe cei pe care îi aduc la rândul lor în Suedia în acțiuni clare de trafic de persoane.

“Autorităților le spun că 99% din cerșetorie e organizată infracțional. Am cunoscut direct oameni care îi exploatează pe ceilalți. Le-am spus <<Stiu ce faceți și cu ce vă ocupati>>. Mi-au răspuns <<Acum noi plecăm din Suedia.>> Am ajuns un soi de șerif în Vestul asta sălbatic. Traficul modern de persoane se adaptează la legi. Înainte, victimele erau fără acte și erau obligate să stea închise. Așa ceva nu mai există. Victimele se mișcă liber, dar sunt controlate.
-Ce fac cei mai mulți? Cerșesc?
-Cei mai mulți fac de toate. Pentru mine la început a fost doar cerșetoria. Însă în contactele pe care le-am avut am învățat că e multă criminalitate: prostituție, spargeri de case, furturi, jafuri în grup, sau jafuri mai mici. Ce e pe stradă? Nu sunt joburi. Când ajungi pe stradă trebuie să te decizi dacă vei face lucruri pe care nu te-ai gândit vreodată că le vei face.  Sunt multe lucruri care se întâmplă, iar media nu vorbește despre ele pentru că ar fi acuzată de discriminare. “

În general, organismele suedeze de ajutorare a oamenilor străzii deplâng la unison condițiile grele pe care cei ajuns pe străzile Suediei le au în țara de unde vin și pomenesc permanent discriminarea la care aceștia sunt supuși. Experiența îl face pe Bienvenido să vadă lucrurile puțin altfel, iar asta nu îi aduce prea mulți prieteni nici lui și nici celor de care el se ocupă…

“Cerșetorii nu spun că sunt discriminați. Cei care spun asta suntem noi, cei care locuim în Suedia. Marcel a fost odată la o conferință. Era ținută de o organizație care se ocupă de discriminare. Spuneau că, din cauza discriminării, romii nu merg la școală, sunt analfabeți, nu au acces la servicii medicale. Când Marcel a auzit așa ceva, mi-a zis să spun că ei au toate lucrurile astea în România. Că tot ce se zice acolo nu e adevărat. Pentru că Marcel a spus asta, a fost supus la represalii. Unul din conferențiari, o figură cunoscută în Suedia, a pornit să îl tracaseze pe Marcel pe stradă. Marcel chiar a făcut plângere la poliție împotriva acelui om. E incredibil. E ca și cum, dacă te opui acestei descrieri… Există discriminare în țările de unde vin, dar e ca în America latină, discriminarea e inclusă în societate. Autoritățile sunt obligate să le dea grupurilor anumite avantaje.. Educație, acces la sănătate s.a.m.d.”

Iar pentru a-și face o imagine și mai clară asupra fenomenului cerșetoriei, Bienvenido Flores a hotărât acum câțiva ani să meargă în România…

“Am fost invitat acolo de cel mai mare grup care domină cerșetoria aici. Rudarii din Merișani. Ei locuiesc în zona Piteștiului. Am ajuns la Malu Vânat, un mic sat. Călătoria a fost foarte interesantă. Am luat ferryboatul spre Polonia și ei au condus apoi mașina de-a lungul întregii Europe, fără GPS și fără hărți. Oameni fantastici. M-am gândit cât de inteligenți sunt. Am ajuns la Malu Vânat înaintea tuturor media suedeze. După ce am fost eu acolo, toți s-au dus. Așa s-a pus Malu Vânat pe hartă.

Un alt motiv pentru care am mers în România a fost să întâlnesc un cerșetor care fusese supus traficului de persoane și pe care autoritățile nu l-au putut ajuta, așa că s-a întors acasă. Aveam bani strânși pentru el. L-am găsit chiar de ziua lui. Împlinise 60 de ani. Am descoperit atunci că propria lui familie îl vânduse. E o persoană handicapată.

Când au auzit că veneam cu bani, toți au devenit interesați. Însă nu am lăsat bani acolo. Îi dădusem consulatului României.  Altfel, exista riscul ca omul să rămână cu nimic. Asta e și o muncă de cercetare pentru mine. Am o licență în asistență socială. Iar oamenii ăștia inteligenți și-au dat seamă de asta. În ziua următoare nu am mai fost binevenit ca musafir. Au fost prietenoși cu mine, dar au început să spună că nu e comod pentru mine, că ei sunt săraci, că nu au toaletă. Au încercat să mă dea afară din mediul lor pentru că au văzut că îi studiam și că nu mersesem acolo ca să le spun <<Oh, sunteți așa de săraci și aveți nevoie de ajutor.>>”

Asta însă nu l-a descurajat deloc pe Bienvenido. Întors în Suedia, el  a continuat acțiunile de ajutorare a cerșetorilor. Pe lângă faptul că a convins-o pe Geta Iorgu din Adjud, care și ea cerșea pe stradă, să creeze o asociație pentru ca romii să poată fi reprezentați în relația cu autoritățile și să poată locui legal, i-a deschis acesteia și un magazin online unde  se vând baticuri țigănești aduse de la Suceava.

“Le place foarte mult la lumea de aici tradiția noastră. Se vorbește foarte mult de tradiția țigănească. Chiar de săptămâna trecută mi s-au lăsat mesaje că vor baticurile mari din Bucovina. Comandă, pune banii prin SWISH la mine în bancomat și eu le trimit prin poștă. Îmi lasă adresa.
Și au încredere să va dea banii înainte să primească marfa?
Da. Pot să vă demonstrez. Acum mi-a intrat un mesaj.
Cu cât vindeți un batic?
Un batic mic… aproape două ore mă chinuiesc să îi fac franjuri și să îi fac plasă, 250 de coroane. Și pe ăla mare, 350.”

Toate aceste lucruri îl umplu de optimism pe Bienvenido.

“Ce mi se pare fantastic este că oamenii ăștia sunt foarte capabili să își transforme comportamentul. Pentru mine asta înseamnă că există speranță. Ei vor să facă și să fie bine. Dar, dacă nu găsesc calea atunci apelează la alte practici. “

2018 este an electoral în Suedia, iar câteva mari partide politice discută deja despre introducerea unor legi pentru interzicerea cerșetoriei.

“Am prevăzut această situație. Am spus public că se va ajunge la asta. Că partidele care nu sunt rasiste vor începe să discute asta era clar. Există grupuri chiar și în celelalte partide care sunt pentru o asemenea interzicere.”

Deocamdată, e greu de spus dacă într-o țară că Suedia unde drepturile omului și protecția socială sunt luate foarte în serios o astfel de inițiativă o să aibă vreodată câștig de cauză.  E sigur însă că Băncuță Coman din Alexandria care, pe lângă cerșit se ocupă și cu vânzarea florilor în discotecă speră că nu:

Mai ne e bine aici ca în România. Nu ne ducem să vindem fierul cu 5000 de lei. De aicea plecăm la baston, la 80 de ani. Am 40 de ani. Mai stau 40 de ani, dacă mai ține.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img