Săptămânalul Observator Cultural sugerează în ultimul număr că s-ar pregăti scoaterea din țară a lucrării lui Constantin Brâncuși: Cumințenia Pământului, printr-o portiță lăsată de legea românească.
Proprietarii lucrării au cerut statului român o sumă de 20 de milioane de euro, dar statul român nu vrea să dea mai mult de 2 milioane de euro. Observatorul Cultural spune că legea românească este foarte proastă și permite scoaterea unei lucrări de patrimoniu din țară. Observator Cultural cere guvernului să modifice legea dacă nu vrea ca o altă lucrare de patrimoniu să fie definitiv pierdută.
Concret dacă negocierile cu autoritățile eșuează lucrarea poate fi vândută în străinătate. Legea spune că ea poate rămâne în România, dar există o portiță în lege prin care poate să fie scoasă în străinătate definitiv,
Specialistul în artă Florin Colonaș sugerează că alta ar fi miza, nu cererea aberantă de 20 milioane de euro pentru lucrarea lui Brâncuși.
Lucrarea nu ar merita 20 de milioane de euro, ci de fapt se dorește scoaterea acesteia din România. Colonaș explică mecanismul permis de legea românească:
Admitem cazul că lucrarea va fi cumpărată cu o sumă, oarecare, de către un adjudecător străin. Piesa aceasta este „clasată“, ceea ce înseamnă, conform Legii patrimoniului cultural, că face parte din Tezaur, neputînd, aşadar, să fie scoasă decît temporar în afara graniţelor româneşti, pentru o expoziţie şi numai cu acordul forurilor patrimoniale. Şi în acest domeniu, ca şi în altele, există „băieţi deştepţi“ care, speculînd un paragraf deloc precis din Legea patrimoniului, privind exportul temporar al operelor de artă, posibil doar cu avizul Direcţiei Patrimoniului din Ministerul Culturii, vor să pună la cale o vînzare, însoţită de o cerere de export temporar. Atenţie! În lege nu este stipulată perioada maximă a exportului. Şi atunci? Cel ce o cumpără, plimbînd-o dintr-o manifestare într-alta, poate s-o returneze sine die. Ce trebuie făcut? Aliniatul respectiv, privind perioada exportului temporar al operelor de artă din ţara noastră, trebuie limitat la un interval de timp care să nu depăşească nouă luni. Să nu uităm: Forumul Mondial al Muzeeelor (ICOM) recomandă ca nici o piesă împrumutată de muzee să nu depăşească acest interval. Ar trebui luate măsuri de siguranţă pentru a împiedica „băieţii deştepţi“ să-şi pună în aplicare planurile. În cazul acesta, un Ordin de Ministru sau, şi mai bine, o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului ar pune în gardă sculptura lui Brâncuşi – şi nu numai pe aceasta – faţă de intenţiile unora de a face uitate peste hotare piese de rezistenţă ale culturii române.