Un fost spion român care a fugit acum peste 40 de ani în America, unde a devenit un reputat om de ştiinţă, lucrând şi la NASA, i-a trimis o scrisoare deschisă preşedintelui Academiei Române, academicianului Ionel-Valentin Vlad.
Numele: Constantin Răuţă.
Acesta prezintă şefului Academiei Române un document uluitor, pe care şi FLUX 24 îl reia în facsimil.
A absolvit Facultatea de Electronică și Construcții în anul 1966, apoi a lucrat în anii 1970 ca inginer la IPROCHIM București și la Ministerul Chimiei, domeniu coordonat de Elena Ceaușescu și de Securitate, deoarece, ca orice sector economic strategic, cel chimic se afla sub controlul DIE, din DSS (Departamentul Securității Statului). DIE, securitatea externă, i-a cerut lui Răuță să accepte să devină colaborator al acestui serviciu, dacă voia să i se permită să plece la studii în străinătate– A acceptat numele conspirativ „Călin” și a promis ca atata timp cât se va afla în străinătate va îndeplini misiuni de spionaj pentru DIE, el fiind instruit pentru executarea unor misiuni „anti-NATO”[2].
A rămas în Statele Unite la data de 24 noiembrie 1973, în timpul pregătirii unei vizite efectuate de Nicolae Ceaușescu în SUA.
La data de 2 septembrie 1974, a fost condamnat la moarte..
Răuță a lucrat timp de 24 de ani la centrul de cercetări al NASA Goddard Space Flight Center Greenbelt din Maryland și pentru Marina SUA, fiind implicat și în dezvoltarea sistemului de protecție antirachete balistice (sistemul SM-3, mai cunoscut ca scutul antirachetă) sau în proiectul telescopului spațial Hubble.
După 1973, a organizat și participat la numeroase proteste împotriva încălcării drepturilor omului în România, a fost prezent la audieri în Congresul SUA, a vorbit la posturile de radio Vocea Americii și Radio Europa Liberă, devenind figură emblematică a emigrației românești[5].
Deși imediat după 1990, Constantin Răuță primise pașaport românesc și călătorise de mai multe ori în România (ba chiar i-a fost prelungit pașaportul de către autorități în 1995), dintr-odată, în 2005, este anunțat că i s-a retras cetățenia română, fiind condamnat la moarte[3].
În 2005, când a cerut reînnoirea pașaportului, a fost informat de Oficiul Pașapoarte că îi fusese anulată cetățenia română. Constantin Răuță declară că Serviciul de Informații Externe (SIE) a încercat să-l racoleze în 1996, iar refuzul său de a participa la această acțiune de racolare i-a adus numai necazuri, SIE anulându-i imediat cetățenia română și tergiversând ani la rând acordarea acesteia. În 2008, când a cerut anularea condamnării la moarte, șeful Tribunalului Militar Teritorial București, Mihai Hondor, a decis să mențină condamnarea la moarte pronunțată de regimul comunist. De data aceasta, condamnarea era menținută într-o țară care abolise pedeapsa cu moartea în 1990. Absurdul a continuat, pentru că și această decizie a fost reconfirmată de Instanța Supremă prin Decizia nr. 293/ianuarie 29, 2009.
SCRISOAREA LUI CONSTANTIN RĂUŢĂ ŞI DOCUMENTELE:
Scrisoare deschisă
Domnului Academician Ionel-Valentin Vlad,
Preşedintele Academiei Române
Dragă Valentin,
Ca fost coleg de promotie, an şi grupă, la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii îţi adresez, din nou, multe felicitări pentru alegerea în funcţia de Preşedinte al Academiei Române. Încă din facultate te-ai remarcat pentru deosebita abilitate de studiu şi cercetare, de muncă intensă în activitatea întreprinsă.
Asa cum cu siguranţă ai observat deja, postul de Preşedinte al Academiei Române implică şi el o activitate intensă. Sunt comvins că o să o duci cu succes la indeplinire.
Da, scandalul academicianului Nicolae Breban şi al scrisorilor deschise ce au urmat, a ajuns şi în America, unde trăiesc de aprope 42 de ani şi am decis că este necesar să mai adaug şi eu una, care să te ajute la atingerea ţelului tău propus.
Ma bucură mult poziţia ta că Academia Română “a fost şi rămâne, conform menirii sale, cel mai înalt for de spiritualitate”.
Trebuie, totuşi, să fii foarte atent la afirmaţia “a fost” dacă ţinem seama că după 1947 mulţi membri de merit ai Academiei Română au fost arestaţi, închişi pe nedrept şi înlocuiţi cu cei cu dosar politic “sănătos”. Academia a avut în trecut şi cel puţin o membră cu numai patru clase primare, pe nume Elena Ceauşescu. Dar să punem asta pe seama “vremurilor tulburi din trecut”, aşa cum te-ai exprimat tu.
Pentru ca Academia Română să fie “ cel mai înalt for de spiritualitate” trebuie ca toţi academicenii să se comporte la cel mai înalt nivel academic si spiritual nu numai în timpul şedinţelor şi în aula academiei, dar şi in afara ei, zi de zi.
Afirmaţile academicianului Breban, făcute în afara şedinţei, nu se pot califica drept “la cel mai înalt nivel” de educaţie sau spiritualitate.
Mai este şi un alt aspect al comportării academicenilor înăuntru şi în afara academiei, aspect care l-am semnalat şi predecesorului tău în funcţia de Presedinte, dar cu regret, reacţia academicianul Ionel Haiduc, la o emisune în direct la Realitatea TV a fost de a ataca mesagerul şi credibilitatea documentelor prezentate, în loc să se întrebe oare cîţi alţi ofiţeri acoperiţi sau informatori activi mai sunt şi în prezent în cadrul Academiei Române sau a personalului angajat.
Povestea, pe scurt, a faxului copiat în întregime mai jos este urmatoarea: am prezentat in 1996 (la una dintre conferinţele “Oamenilor de Ştiinta Români din Toată Lumea” organizată în România cu fonduri UNESCO de Institutul Cultural Român şi Academia Română), un proiect la care am lucrat mulţi ani sub contract la NASA şi anume proiectul LANDSAT, prin care, cu un sistem de sateliţi, luăm imagini din orice parte a pământului, nu numai în benzile vizibile dar şi în alte benzi spectrale si care permiteau o evaluare a recoltelor mult înaintea culesului, aplicaţii ecologice, monitorizarea inundaţiilor dar şi în silvicultură, depistarea zonelor tinere ale pădurilor ce trebuiau protejate de tăieri, recoltarea putând fi dirijată spre zonele pădurilor bătrâne, care oricum cădeau natural.
La sugestia fostului nostru Profesor (şi Decan) Drăgănescu, am încercat să formez un grup mixt NASA – Academia Română pentru aplicarea acestui proiect şi în România, deorece Statele Unite ofereau datele, programele, echipamentul şi pregătirea cadrelor pentru aceste aplicaţii. După ce NASA a desemnat specialiştii care trebuiau să facă parte din acest grup de lucru, am transmis academicianului Dan Dascălu, (desemnat de Prof. Drăgănescu persoană de contact) numele celor desemnaţi şi am rugat să comunice participanţii din partea Academiei Române.
M-am întîlnit cu academicianul Dascalu în Washington DC, unde venise la o conferinţă, l-am invitat la restaurantul Hemingway de pe malul golfului Chesepeake să discutam componenţa grupului de lucru din partea Academiei Române. În timpul discuţiei, academicianul Dascalu s-a arătat prea puţin interesat de grupul oficial de lucru propus şi a sugerat ca eu să lucrez “neoficial“ cu el, sugerând în esenţă să spionez împotriva ţării mele adoptive. Am răspuns că nu voi face acest lucru, am cerut imediat nota de plată şi l-am dus cu maşina la hotelul unde era cazat.
După ce a ajuns la Bucureşti, academicianul Dascalu a trimis faxul de mai jos pe numarul de fax de la centrul de cercetări NASA unde lucram (Goddard Space Flight Center), evident cu intenţia de a-mi crea probleme cu “cleareansul” meu (echivalentul certificatului ORNIS din România) pentru refuzul meu de a “colabora cu el neoficial”. Conducerea centrului de cercetări a realizat imediat că aceasta este o încercare de răzbunare (“pay-back” a fost expresia folosită de ei) şi nu numai că nu mi-a interzis lucrul la proiectele sensibile dar, puţin mai târziu, am fost transferat la un program foarte sensibil şi foarte interesant, şi anume interceptarea şi distrugerea în spaţiu a rachetelor balistice fără a declanşa explozia încărcăturii nucleare. Componetele unuia dintre proiectele acestui program (Sistemul SM-3) se instalează acum şi la Deveselu.
Prin faxul de mai jos, academicianul Dan Dascalu nu a reuşit să-mi facă un rău, din contră mi-a făcut un bine, însă comportarea “în afara Academiei” nu face cinste acestei instituţii şi nu a făcut cinste României. Cred că şi acum, după atâţia ani de când am expus aceste fapte, toate servicile de informaţii din lume râd de încercarea de racolare a academicanului Dascalu pentru aşa-zisele servicii “inteligente” din România care l-au instruit sau dirijat.
Draga Valentin, ai acum ocazia să începi un proces de asanare a tuturor instituţilor de stat şi a organizaţilor publice de ofiţeri acoperiţi sau informatori activi prin exemplu Academiei, dacă ai incerca să schimbi statutul şi regulamentele Academiei, ca şi comportarea în afara şedinţelor şi a aulei Academiei să conteze pentru calitatea de Academician si să se ceară fiecărui membru sau angajat o declaraţie pe proprie raspundere, că nu este ofiţer acoperit sau informator al servicilor secrete sau al “structurii” cum o numesc ei mai nou.
Cred că o asemenea iniţiativă şi un exemplu al Academiei sunt foarte necesare acum deoarece, dupa relatările din presă, practica ofiţerilor acoperiţi şi a informatorilor activi ar fi menţinută chiar şi în rândul magistraturii.
Domnii Liiceanu si Patapievici au tot dreptul sa fie revoltaţi de o dorinţă de condamnare la moarte (chiar şi metaforică) exprimată înafara Academiei Române.
Eu ştiu ce înseamnă sa trăieşti cu o condamnare la moarte dată de Ceauşescu în 1974 pentru că am trădat regimul comunist, am expus violările drepturilor omului de catre acel regim prin depoziţii în Congresul American, proteste publice în faţa Casei Albe, sediului ONU, declaraţii în presa americană şi la posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii. “Structurile” de care vorbeam ţin cu dinţii de o condamnare dată numai pe baza unei scrisori a Securităţii, fără probe, scrisoare pentru care am depus dovezi că fiecare frază este o minciună. Dar spre ghinionul acestor “structuri”, condamnarea la moarte, pronunţată de un regim apus, pe când România nu era membră a Uniunii Europene, nu mai poate fi pusă în practică pentru că legislaţia UE o interzice.
Deci eu o sa vin liniştit în România ca şi pâna acum şi sper să ne şi revedem la una dintre reuniunile de absolvirea facultăţii.
Cu bine şi mult succes în încercarea de a face din Academia Româna un exemplu de asanare a instituţiilor şi societăţii româneşti.
Constantin Răuţă
College Park, Maryland
10 Iunie, 2015
Ataşată: copia faxului academicianului Dan Dascalu
