spot_img
-1.1 C
București
luni, decembrie 23, 2024
AcasăAnalizeEurovision: Politică, sclipici și glamour

Eurovision: Politică, sclipici și glamour

-

Va fi un concurs tensionat pe scena Eurovision, pe 9, 11 și 13 mai. Dar nu va fi vorba doar de sclipici și glamour, atenționează publicația europeană Politico. Va fi și altceva, afirmă RFI.

- Reclama -

De fapt, dintotdeauna, la Eurovision nu a fost vorba doar despre muzică. Adesea, a fost vorba despre politică.

- Advertisement -

De data aceasta, concurenta propusă de Rusia, Julia Samoylova, nu va putea participa la Kiev, ca urmare a unei interdicții de călătorie în Ucraina, după ce ea a vizitat Crimeea ocupată. Rusia a preferat să se retragă din concurs, în loc să trimită un alt artist sau să efectueze o transmisie prin satelit.

Nu a fost prima incursiune a Ucrainei pe teritoriul politic. În 2004, Ruslana a câștigat cu „Dansuri sălbatice”, o performanță strălucitoare, care a ajutat statul să-și afirme identitatea națională post-sovietică prin amintirea folclorului Hutsul.

- Advertisement -

Au trecut doi ani de când austriaca cu barbă Conchita Wurst a obținut victoria; și aproape 20 de ani de când o femeie transsexuală numită Dana International, câștiga pentru Israel. Iar în 1961, cântărețul din Luxemburg, Jean-Claude Pascal, a câștigat cu un cântec pentru emanciparea homosexualilor, „Nous les amoureux”.

Azi, stegulețele în curcubeu reprezintă o proporție sănătoasă a celor fluturate de public la Eurovision.

În 2001, Estonia a devenit prima națiune din fosta URSS câștigătoare a concursului. Și a profitat și de ocazie pentru a-și revigora imaginea de națiune.

Azerbaidjan a câștigat în 2011 (cu ajutorul unui compozitor suedez) și apoi a găzduit cel mai scump concurs din istoria Eurovision. La cererea președintelui Ilham Aliyev, Baku a construit o sală de 23.000 de locuri, de forma unui inel de diamante așezat deasupra Mării Caspice. Și tot atunci, la Baku a fost adusă  și o flotă de peste 1000 de taxiuri în stil londonez pictate în violet.

În 2015, Armenia a folosit Eurovision pentru a marca centenarul genocidului – un eveniment recunoscut de multe state în Europa, dar nu și de vecinii țării, Turcia și Azerbaidjan.

Apoi, concurenții ar face bine să se ferească de tentativa de a păcăli regulile Eurovision. Un „Grup de Referință” supraveghează concursul. Când grupul a considerat că delegația georgiană a intrat prea adânc în politică în 2009, țara a fost descalificată din cursă. Cîntecul se chema  „Put In Disco”: Refrenul “We don’t want put in”  amintea prea mult de  „Nu-l vrem pe Putin”. Iar referirea părea prea mult legată de invazia Rusiei din 2008 împotriva Osetiei de Sud.

Controversatul sistem de votare de către public a fost înlocuit, tocmai pentru a se evita speculațiile de ordin politic, date fiind afinitățile sau, dimpotrivă, antipatiile dintre diferitele națiuni europene. Va aduce aceasta mai puțină politică în concurs?

Într-adevăt, Politico reamintește că voturile juraților au fost reintroduse în 2009, tocmai pentru a contracara fenomene precum vecinii prietenoși sau emigranții entuziaști. Cu doate acestea, lucrurile vor continua să fie încărcate de politic.

Turcia nu a mai  concurat la Eurovision din 2012, iar postul național de televiziune TRT a declarat că nici nu va reveni în curând – acuzând sistemul de votare. Și șansele de a reveni sunt mici, dat fiind că negocierile de aderare la UE sunt în punctul mort și autoritarismul președintelui Recep Tayyip Erdoğan în creștere.

O căutare pentru „Eurovision Brexit” aduce o jumătate de milion de rezultate, dar spectatorii britanici nu trebuie să-și facă griji – înseamnă doar că în Martea Britanie sunt la fel de mulți necunoscători în privința acestui aspect, așa cum este vorba despre orice altceva legat de blocul european. Uniunea Europeană a Audiovizualului, EBU, este o organizație complet separată de UE.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img