Propunerea franco-germană a unei Europe cu patru viteze avansează reforme radicale ale Uniunii Europene în contextul aderării unor noi state și a realității unor blocaje decizionale. Ideea nu este nouă, a fost lansată încă de acum câțiva ani de președintele francez Emmanuel Macron.
În esență este vorba despre o Uniune cu patru cercuri concentrice: nucleul dur, UE, membrii asociați și Comunitatea Politică Europeană (o asociație liberă de lideri europeni care se întâlnesc de două ori pe an pentru a discuta și care există de facto).
Raportul nu definește însă limitele acestor cercuri și nici nu menționează statele care ar putea face parte din ele, în special din „nucleul dur”.
Acest lucru va avea consecințe politice, pentru că va însemna o revizuire de profunzime a procesului de decizie, spune pentru Europa Liberă analistul de politică externă Ștefan Popescu, doctor în istoria relațiilor internaționale.
„Marea problemă a acestui raport este că nu definește frontiera nucleului dur, or în momentul în care această realitate va fi instituționalizată va avea consecințe la nivel politic, la nivelul statutului țărilor care rămân în afară. Mă gândesc la România, la Bulgaria, pentru că bănuiesc că nimeni nu este naiv să creadă că România va fi în nucleul dur”, declară Ștefan Popescu.
S-a dezgropat astfel tema mai veche și sensibilă a „Europei concentrice”, în care statele fondatoare, cele bogate și puternice, în frunte cu Germania și Franța, ar face parte din primul cerc în care s-ar lua adevăratele decizii politice și economice, iar statele „periferice”, mai puțin integrate, cu probleme economice și ale statului de drept ar face parte dintr-un al doilea cerc.
Unele din schimbările propuse sunt radicale și ele au mai fost puse pe tapetul discuțiilor, dar s-au blocat în declanșarea unei proceduri de modificare a tratatelor și au provocat reacțiile negative a 13 țări, printre care și România.
În principal, raportul celor 12 experți franco-germani, care are girul ministerelor de externe ale celor două mari puteri europene, propune:
- reducerea numărului de comisari și de membri ai PE;
- eliminarea vetourilor naționale;
- trecerea la votul majoritar în locul unanimității;
- legarea mai strictă a fondurilor europene de statul de drept;
- un buget mai mare;
- mai multă putere acordată țărilor mici pentru a compensa pierderea dreptului la veto.
Unele dintre cele mai spinoase și controversate propuneri sunt eliminarea dreptului de veto național și trecerea la principiul majorității calificate în luarea deciziilor.
