COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Discursul din parlament al președintelui Iohannis a pus problema într-o ecuație simplă cu o singură soluție: demisia Guvernului.
Președintele a cerut astăzi, pe un ton apăsat, demisia guvernului. Nu a folosit aceste cuvinte, dar a descris o situație care nu lasă loc altei variante. Ce facem, s-a întrebat președintele? Care sunt soluțiile? Retragerea Ordonanței 13, a continuat el și, eventual, demiterea unui ministru nu sunt suficiente. Dar alegerile anticipate sunt prea mult.
În ciuda rostirii apăsate și a surâsului triumfător cu care și-a rostit discursul, președintele Iohannis s-a ferit totuși să ceară explicit demisia guvernului Grindeanu. E o finețe aici, căci a lăsat pur și simplu pe seama PSD răspunderea de a rosti cuvântul demisie, salvând postura neutralității prezidențiale. ”Cine trebuie să vină cu soluții? PSD, cel care a creat problema”, a încheiat președintele.
La acest moment, parlamentarii PSD care mai sperau într-o negociere au părăsit sala protestând. De fapt Președintele Iohannis a rostit pur și simplu un ultimatum: ”Dacă PSD care a creat această criză, nu o va rezolva urgent, voi convoca consultări la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt soluțiile posibile”.
Discursul său rostit cu premeditare într-o limbă română simplă cu trăsături regionale a pus problema într-o ecuație cu o singură soluție: demisia guvernului. Totodată, a parat toate suspiciunile potrivit cărora ar intenționa să inverseze rezultatul alegerilor, cerând pur și simplu PSD (și nu altcuiva) să propună un alt guvern. Unul ”puternic” și nu unul care ”cu sfială execută ordinele de la partid”. Până și Traian Băsescu părea invidios pe Iohannis pentru modul în care a reușit să fructifice ascendentul câștigat. Căci așa cum am văzut în cazul PSD, nu e destul să câștigi, e nevoie să știi să administrezi victoria.
A rămas totuși o anumit neclaritate. Ce va face președintele dacă guvernul nu va demisiona? ”Voi convoca – a spus el – consultări la Palatul Cotroceni pentru a vedea care sunt soluțiile posibile”. A sunat ca un avertisment, deși e clar că nu există soluții bune cu adevărat. Alegerile anticipate, chiar dacă vor fi avute totuși în vedere, nu se vor putea organiza fără acceptul majorității actuale. Nu ar rămâne decât reformularea majorității după vechea rețetă a trădării și a migrației politice care au susținut atâtea guverne în trecut. Cu alte cuvinte nu ar rămâne decât ”soluția imorală”.
Prin urmare asupra PSD apasă acum o mare răspundere. E clar că partidul majoritar e pus într-o situație de criză fără egal. Căci pentru PSD a propune un alt guvern echivalează cu o ”lovitură de stat”, cu o detronare a suveranului de acum și cu instituirea unei ”locotenențe domnești”. Actualul șef al partidului ar putea ușura sarcina colegilor săi, retrăgându-se de bună voie și păstrându-și astfel un mimim control asupra tranziției. În cazul în care nimic din toate acestea nu va avea loc și PSD se va baricada pe poziții, nu putem spune ce se va întâmpla.