COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Ce intenții are, de fapt, Guvernul? Pentru că manifestațiile de protest și criticile din toate direcțiile au vizat mai puțin reforma fiscală în sine, cât imprevizibilitatea de ansamblu și lipsa garanțiilor de viitor.
Un articol publicat luni de Lucian Croitoru, despre reforma fiscală ne lămurește cel puțin asupra unui aspect (Hotnews.ro). Nu doar neofiții sunt în derută, ci și economiștii par nedumeriți. De ce a trecut guvernul contribuțiile sociale de la angajator la angajat? Interesant este că toată lumea se teme, atât sindicatele din companiile private cât și mediile de afaceri. De obicei o măsură pare rea pentru anagajați sau dimpotrivă pentru angajatori, dar noua reformă, deși nimeni nu poate spune exact de ce, nemulțumește pe toată lumea. Companiile se tem că guvernul va introduce noi taxe, salariații se tem de companii că vor profita să micșoreze salariile. Așa s-a ajuns la situația cu totul neobișnuită ca patronii și salariații să aibă (aparent) aceeași poziție.
Dar articolul lui Lucian Croitoru ne arată în primă instanță cel puțin un lucru: că măsura luată de guvern ar putea fi favorabilă mediului de afaceri. Modelul general ar fi reforma liberală aplicată în Chile de José Piñera, ministrul Muncii în perioada regimului Pinochet. A fost un mare succes. Dar autorul articolului nici nu dorește să compare cele două reforme (privatizarea parțială a sistemului de pensii s-a produs de altfel și în România, într-un chip adaptat, fără să respecte întocmai rețeta), ci doar să semnaleze că sursa intelectuală a reformei PSD se flă, în mod surprinzător, la dreapta, în Școala de la Chicago.
Admirator al lui José Piñera, Lucian Croitoru (premier desemnat în 2009) face eforturi să nu laude reforma Guvernului, care i se pare cel puțin în primă instanță excelentă. El nu spune explicit, dar lasă totusi să se înțeleagă că sectorul privat ar putea să profite de împrejurări și să-și crească competitivitatea prin diminuarea salariilor. Desigur, sugerează el, numai dacă va rezista suficient de hotărât presiunii pe care o exercită creșterea salariilor în sectorul public. În orice caz, ideea generală este că reforma guvernului, deși respinsă explicit de mediul de afaceri, nu este neapărat una care să defavorizeze economia, ci dimpotrivă. Discuția pe acest subiect nu se poate însă purta cu calm din motive ușor de înțeles și de aceea toată lumea își ia precauții.
Așa cum reiese însă și din intervențiile investitorilor străini, se ivește o temere care strică petrecerea. Companiile se tem că Guvernul PSD va depăși deficitul bugetar pe care s-a angajat să-l respecte și atunci va introduce pur și simplu noi taxe în sarcina angajatorului. Prin urmare preferă ca lucrurile să rămână așa cum sunt. De aici se trage și apelul acesta insistent pentru stabilitate fiscală, nu atât pentru că România ar fi un tărâm fericit al fiscalității, ci pentru că mediul de afaceri se teme de mai rău.
Prin urmare întrebarea este ce intenții are, de fapt, Guvernul? Pentru că manifestațiile de protest și criticile din toate direcțiile au vizat mai puțin reforma în sine, cât imprevizibilitatea de ansamblu și lipsa garanțiilor de viitor.
Deocamdată nu dispunem decât de replica de ieri a prim-ministrului, pe pagina sa de facebook: ”Sunt măsuri ce au în vedere crearea unui mediu de afaceri sănătos și care oferă facilități investitorilor, iar o economie sănătoasă nu poate fi gândită în afara acestui principiu. Faptul că mai multe companii, mari angajatori, au anunțat că vor prelua contribuțiile angajatului și vor majora salariile este dovada că transferul sarcinii fiscale este o oportunitate pe care antreprenorii o au pentru a-și fideliza angajații.”
Ultima parte ne-a atras atenția. Transferul sarcinii este, argumentează premierul, ”o oportunitate pe care antreprenorii o au pentru a-și fideliza angajații”. Prima observație este că prim-ministrul Tudose nu face nicio presiune asupra angajatorilor pentru a crește salariile (inițial legea ar fi conținut o prevedere imperativă menită să liniștească îngrijorarea salariaților). A doua este că îi invită practic pe antreprenori să procedeze ”oportun”, adică potrivit interesului propriului business (unii angajatori s-ar putea să nu aibă motive de a-și ”fideliza” angajații). Desigur, pentru cine așteaptă declarații clare de politici publice, lipsite de orice ambiguitate, aceste aluzii sunt cu totul insuficiente. Dar pentru noi sunt indicii folositoare.
