Guvernul de la Madrid pare să facă totul pentru a amplifica ura catalanilor faţă de ţara-mamă, scrie Deutsche Welle.
Rajoy se aseamănă cu populiştii care toarnă gaz pe foc şi apoi se văicăresc în gura mare că a izbucnit incendiul. Dacă separatiştii catalani se înmulţesc, aceasta este şi vina Partidului Popular conservator al premierului spaniol.
Să ne amintim că în 2006 a fost adoptat un statut de largă autonomie de către ambele Parlamente, spaniol şi catalan, confirmat prin referendum în Catalonia. În acest statut, Catalonia a fost definită drept „naţiune”. Prin acel statut de autonomie părea posibilă astuparea faliei adânci dintre Barcelona şi Madrid, apărute în timpul războiului civil şi dictaturii lui Franco.
Dar Partidul Popular condus de Rajoy a depus plângere împotriva acestui statut în faţa Curţii Constituţionale a Spaniei. În 2011, această instanţă a decis că unele articole centrale nu au putere de lege. Această decizie a însemnat o recentralizare a competenţelor în beneficiul Madridului. Urmările se resimt până astăzi.
Cu ce urmări, se poate constata din experienţa trăită de Ţara Bascilor în anii 1980. A fost acolo stare de urgenţă de facto, ceea ce i-a transformat şi pe numeroşi cetăţeni conservatori în simpatizanţi ai organizaţiei clandestine ETA.
În prezent guvernele spaniol şi catalan se comportă ca nişte adolescenţi care se îndreaptă în viteză unul spre altul la volanul unor bolizi. Pentru a împiedica o catastrofă trebuie să poarte tratative. Dar nu e sigur că Rajoy şi Puigdemont sunt persoanele potrivite pentru asta.