DW: Colonizarea PNL cu oameni noi, ”curați”, ”necorupți” UN EȘEC

PNL ne oferise o situație nemaiîntâlnită. După ce liderul ei (el însuși de dată recentă) a părăsit partidul, a fost ”aleasă” ca președintă fosta purtătoare de cuvânt. Dar cu ce se ocupă, de regulă, un purtător de cuvânt? El nu e chemat să reflecteze și să ia decizii, ci să prezinte publicului, cât mai convingător, deciziile luate de ceilalți, de forul de reflecție al partidului. Ca atare, întreaga lui inteligență și energie se consumă în elocință și în ceea ce se numește public relations. Ne este limpede, totodată , că purtătorul de cuvânt nu are exercițiul deciziei politice care nu este o șaradă sau un simplu calcul de oportunități, ci un act de implicare morală totală. Unui purtător de cuvânt, în schimb, i se recomandă să aibă simțul relativității și o anumită detașare față decizia în sine, căci abia așa va fi pregătit să facă față mai bine unor atacuri neprevăzute și totodată să pară mai ”obiectiv”.

Prin urmare, am asistat la evenimentul acesta ieșit din comun: purtătorul de cuvânt a devenit peste noapte președinte și a continuat să facă exact ceea ce era pregătit să facă: să vorbească mult, fluent, fără încetare, să pledeze, dar de astă dată în gol, căci lipseau reflecția și voința politică. Pur și simplu nu mai era nimic în spatele cuvintelor, căci purtătorul de cuvânt se prezenta pe sine însuși, dar mai înainte să fi reflectat la ceva și să fi luat vreo decizie. Așa se explică că am văzut-o mai bine de un an de zile pe Alina Gorghiu vorbind incontinent și fără șir la diferite posturi de televiziune unde continua să explice abundent un nimic absolut. Cu aerul tonic și bine dispus al ”ofițerului de presă”, Alina Gorghiu vorbea tot mai mult pe măsură ce ieșea la iveală că nu are absolut nimic de comunicat.

A doua zi după alegeri, Ludovic Orban posta această declarație: ”PNL are nevoie ca de aer de revenirea la democrație. (…) Partidul Național Liberal nu mai poate fi condus de șefi agreați de alț șefi, dinăuntru sau din afara partidului, ci de lideri autentici legitimați prin votul bazei partidului.”

S-ar cuveni să fim receptivi la mărturia militanților PNL căci ne aflăm exact în momentul acela de criză adâncă în care sinceritatea pare să fie singura cale de urmat și în care au loc dezvăluirile cele mai prețioase.

Adriana Săftoiu, care a demisionat din rolul de purtător de cuvânt, ne oferă și ea o mărturie prețioasă, descriind felul în care partidul a fost pur și simplu demobilizat: ”alegerile se pierd în primul rând prin demotivarea activului de partid. Dacă îi spui permament că e mai puțin bun, că cei ”noi” sunt mai valoroşi, atunci când îi propui candidaţi care nu spun mai nimic în favoarea celor care împart pliante cu tine, candidatul, nu te aştepta ca activul să mobilizeze votul. Nu discursuri, nu nume, nu ”noii” mobilizează activul de partid care face campanie! Insist: doar cine nu a făcut campanie nu știe care e valoarea activului de partid.”

Rezumând cele două mărturii, putem spune că organizația a fost condusă mai curând din afara ei, impunându-i-se colonizarea listei de candidați cu oameni noi, ”curați”, ”necorupți”,  fapt care i-a demoralizat complet pe cei vechi mereu desconsiderați.

Sunt câteva lucruri de reținut: în primul rând, PNL va trebui să regăsească democrația internă și în același timp să regăsească legătura vie cu societatea. Asta presupune ca PNL să respingă categoric rolul de partid prezidențial și să-și asume rolul politic de care societatea are nevoie. În alți termeni, va trebui să redescopere entuziasmul militant, căci fără el o organizație devine obiectul unei operațiuni stupide de marketing așa cum a fost actuala campanie electorală cu clipuri acerebrate și mesaje împotriva societății. În sfârșit, partidul trebuie să-și reconstituie ”creierul”, căci fără o busolă doctrinară va fi complet pierdut. Resurse sunt, dar trebuie să știi unde să privești.